Recent, a avut loc la Biblioteca "G.T. Kirileanu", o dublă lansare de carte. Profesorul Mihai Pascaru, născut la Topoliceni, comuna Poiana Teiului, a sosit tocmai de la Alba-Iulia pentru a supune atenţiei publicului volumul de poeme "Grămadă ordonată" şi, un altul, de povestiri, intitulat "Piramida - Satul şi copilăria lui Andrei Dumitriu". Evenimentul a fost organizat de Societatea Scriitorilor din Judeţul Neamţ. La final, autorul ne-a acordat un interviu:
Reporter : Am observat că publicul v-a primit cu multă dragoste...
Mihai Pascaru: Aşa este. Iată că sunt treizeci şi cinci, dacă nu chiar treizeci şi şapte de ani de când visez ziua aceasta. De când, citind în sălile bibliotecii din Piatra-Neamţ, visam ca la rândul meu să aduc aici, la maturitate, cărţi scrise de de mine, să îmbogăţesc fondul de carte al bibliotecii. Acest lucru a fost posibil, din păcate, numai astăzi. Am adus acum cu mine, în afară de cele două cărţi despre care s-a vorbit aici, şi o parte dintre lucrările mele de sociologie, de sociologie rurală în special, scrieri care se constituie în rezulate ale unor proiecte derulate la nivel naţional şi internaţional.
Reporter: În timpul discuţiilor pe marginea celor două cărţi mi-am dat seama de ce din 1983-1984, timpul scrierii primei cărţi, şi până astăzi nu aţi publicat decât trei lucrări literare. Timpul vă este în cea mai mare parte dedicat vieţii profesionale...
Mihai Pascaru: Nu este doar asta. Sigur, dacă acum ar fi o lansare de carte din domeniul ştiinţelor sociale, probabil că vreunul dintre colegii sociologi sau psihologi mi-ar spune că şi în acest domeniu am scris la fel de puţine cărţi. Nici nu vreau să spun ceea ce s-ar putea afirma, adică faptul că rigoarea ştiinţifică este transpusă în domeniul literaturii, sau în câmpul literaturii pe care o scriu. Adevărul este că un stil propriu, un stil care să acopere o semnătură, se formează greu, într-un timp care înseamnă ani întregi de şlefuire a scrierilor, de revenire asupra lor, de definiri şi redefiniri, ceea ce nu permite multora, mai ales unuia ca mine, care nu trăieşte din scris, să scoată în fiecare an un volum nou. Este şi o chestiune simplă de istorie literară. Cultura în sine are tendinţa de a respinge cantitativul şi să accepte valoarea. Consider că nu e importantă producţia literară în sine, ci mesajul transmis.
Reporter: Revenind acasă, la Piatra-Neamţ, fie şi doar pentru câteva ore, cum aţi găsit cum i-aţi simţit, prin contactul cu Societatea Scriitorilor din Judeţul Neamţ, pe cei care fac literatură aici?
Mihai Pascaru: Pentru mine a fost o primă impresie extrem de interesantă. O constatare. Şi anume aceea că, în ciuda unor diviziuni de care se tot vorbeşte, există totuşi o strânsă solidaritate de breaslă, există o deschidere spre ceea ce vine de din afara graniţelor judeţului. Desigur, pentru mine sunt şi nişte chestiuni legate de afect. Reîntâlnirea cu Cristian Livescu, cel care a fost unul dintre primii judecători ale creaţiilor mele, de prin anii şaptezeci. Apoi întâlnirea cu profesorul Constantin Tomşa, persoană pe care am aflat-o având preocupări extrem de temeinice de istorie literară. A mai fost şi cunoaşterea personală a doctorului Răzeşu, despre care am aflat acum, stând şi ascultându-l, nişte lucruri excepţionale, cum ar fi faptul că domnia sa se mişcă cu o libertate extraordinară în sfere culturale internaţionale.
Reporter: Înainte de lansare nu va fost de teamă de părerea criticilor despre opera dumneavoastră?
Mihai Pascaru: Teamă nu, doar ceva emoţii. Însă pot spune că am avut bucuria de a întâlni critici extrem, extrem de riguroşi şi care, spre deosebire de alte situaţii trăite de mine sau relatate de alţi colegi, de data aceasta vorbitorii au citit cărţile nu doar cu atenţie, ci chiar aş spune că au făcut-o cu creionul roşu în mână semnalând atât virtuţi, cât şi limite, ori lucruri care trebuie dezvoltate şi conntinuate.
Reporter: Veţi reveni în vară, atunci când, din câte am înţeles, Societatea Scriitorilor din Judeţul Neamţ vă pregăteşte o surpriză…Moment în care, cred veţi putea strânge şi mai mult relaţiile cu literatura locurilor de baştină.
Mihai Pascaru: Colaborarea va fi de ambele părţi. Eu nu pot vorbi în numele colegilor de la Alba decât în măsura în care mă angajez să mediez nişte punţi de legătură. Mai bine zis să întăresc aceste punţi, care deja există, între revistele «Antiteze» şi «Conta» din Neamţ şi «Discobolul» condusă de excelentul poet Aurel Pantea.
| < Anterior | Următor > |
|---|
