Cu ceva timp în urmă, un fost antrenor al unei îndrăgite echipe din bietul nostru fotbal mărturisea că a demisionat din funcţia sa "fortuit de cuvintele inferioare ale patronului."
Tot un cunoscut antrenor de fotbal declara cândva, după eşecuri repetate şi usturătoare ale echipei sale că este "fortuit să facă schimbări radicale în componenţa lotului, pentru că altfel nu se mai poate"
Un parlamentar spunea pe un post naţional de televiziune că, în ultima campanie electorală, "a mai şi minţit, fortuit de împrejurări." Evident, cuvântul fortuit, în contextele menţionate, este folosit fără a i se cunoaşte sensul adevărat. Provenit din franţuzescul fortuit, şi în limba română acest termen nu înseamnă nicicum "forţat", ci "întâmplător", "neaşteptat", "neprevăzut", "inopinat", "accidental", "ocazional".
De origine latină, dar intrat în limba română pe filieră franceză ori italiană, cuvântul incognito (cu accentul pe primul o) nu înseamnă "pe neaşteptate", "pe neanunţate", "pe nepusă masă", ci "în ascuns", "cu nume fals". Aşadar, se greşeşte când, ajungând la nişte prieteni, fără ca aceştia să fi fost anunţaţi în prealabil, spunem: "Iertaţi-ne că am venit incognito!"
Frecvenţă foarte mare o avea cândva construcţia "atelier lucrativ", adică atelier în care se lucrează (se produce), neştiindu-se că lucrativ, provenit din franţuzescul lucratif, are sensul de "rentabil", profitabil", "aducător de câştig".
Cineva era încântat că a "intrat într-o casă luxurioasă", fără să ştie că termenul cu pricina nu este sinonim cu luxos, că, de fapt, acesta înseamnă "destrăbălat", "desfrânat".
Nu de ieri, de azi, suntem terorizaţi de kitsch-uri, termen pronunţat la singular <chici>, care înseamnă "obiect, creaţie de nivel scăzut, de prost-gust."
Incorectă este şi construcţia mijloace mass-media, folosită pleonastic, pentru că media, de origine englezească, înseamnă chiar "mijloace".
Adesea, cu sens greşit este folosit şi termenul digital, care nu are nimic comun cu deget, însemnând "care utilizează numerotaţia binară".
Paronim al verbului a colabora, care înseamnă "a participa alături de alţii la realizarea unei acţiuni sau operaţii comune", a corobora are sensul de "a întări, a sprijini, a consolida", nu de "a reuni", "a aduna la un loc". De aceea construcţia "dacă vom corobora cele spuse, ajungem la concluzia că..." sau altele de acelaşi fel nu sunt corecte.
Se ştie că în limba română există vreo 160.000 de cuvinte, din care toţi vorbitorii folosesc circa 1.500 dintre acestea, adică pe cele din fondul lexical principal (vocabularul fundamental).
Un om cât de cât instruit foloseşte cam 8.000 de cuvinte. Incultura, snobismul, preţiozitatea ori graba sunt sursele care alimentează frecvenţa erorilor de sens din comunicarea curentă a unor vorbitori fie ei "dotaţi" cu diplome universitare, masterate şi poziţii sociale şi politice dintre cele mai importante.
| < Anterior | Următor > |
|---|
