Realitatea Media

"Originalele acestor preţioase acte se află în Viena, şi anume în Arhiva secretă a Imperiului. Ele sunt scrise, cele mai multe, în limba germană; unele, în mic număr, sunt şi redijate în limbile italiană sau franceză."

După ce toate aceste documente sunt date în extenso, cel care a construit fabrica de postav de la Tg. Neamţ concluzionează:

"Recunoaşterea acestui fapt odios a fost cumpărată, a fost rezultatul corupţiei întinse pe cea mai mare scară.

Ruşi, turci, greci, toţi s-au vândut pe bani şi pe odoare, de la feldmareşalul Marii Ecaterine (e vorba de lunga domnie a ţarinei Ecaterina a II-a a Rusiei: 1762-1796 - n.n.) de la Reis-efendi (echivala cu rangul de ministru de externe al Imperiului otoman - n.n.) al Porţii Otomane până la dragonul Porţii, Costachi Moruzi, până la grecul Iacovachi Rizo, nedemnul socru şi capuchehaie (reprezentantul diplomatic al Ţării Româneşti ori al Moldovei pe lângă Poarta otomană - n.n.) al domnului Moldovei.

În lunga listă de corupţi, pe care Thugut o împărţeşte fără ruşine cancelarului Mariei Tereza, un singur nume românesc nu se găseşte. În mijlocul corupţiei generale, numai Moldova legală, numai Grigore Ghica Voevod şi cu boierii Divanului său s-au ţinut necorupţi.

Când virtutea strămoşilor noştri va reînvia între noi, ne va reveni şi dulcea Bucovină. Căci minciuna, corupţia şi răpirea niciodată nu pot constitui un drept; căci cauzele cele mai drepte, întocmai ca şi dreptatea lui Dumnezeu, nu pier niciodată".

Cartea înţeleptului diplomat şi istoric român a avut o influenţă deosebită în România cât şi în rândul locuitorilor din Bucovina răpită. Românii bucovineni au salutat proclamarea Independenţei de Stat a României, de la 10 mai 1877, au participat ca voluntari la război, iar prima jertfă căzută la Calafat a fost chiar unul dintre aceşti tineri entuziaşti, Constantin Popescu. Autorităţile austriece, alarmate, au dizolvat Societatea culturală "Arboroasa", l-au arestat pe Ciprian Porumbescu, iar un raport al acestora, din decembrie 1877, semnala: "... în judeţul Storojineţ spun pe faţă că s-au înţeles cu preoţii şi boierii români, ca să smulgă Bucovina de la Austria".

Recunoaşterea independenţei României de către areopagul european întrunit la Berlin în vara anului 1878 şi revenirea străvechii provincii Dobrogea la patria mamă, cu o largă ieşire la Marea Neagră, a umplut de speranţă inimile fraţilor din Bucovina. Toate acestea se reflectă în activitatea societăţii politice "Concordia", înfiinţată la Cernăuţi în 1885, în periodicul "Revista Politică", ce apărea la Suceava din 1886, devenită din 1892 "Gazeta Bucovinei", ca şi întregul avânt naţional şi cultural patronat de un mare patriot mitropolitul Silvestru Morariu Andreievici, care a păstorit în perioada 1880-1895.

Întâmplare sau nu în toamna anului 1875, prin decret imperial, a luat fiinţă Universitatea din Cernăuţi. Iniţial a funcţionat cu trei facultăţi: Teologie greco-orientală (deci pentru ortodocşi), Drept şi de Filosofie. Menirea noii Universităţi era să constituie un puternic centru cultural şi ştiinţific german ca avanpost în răsărit şi care să contracareze universităţile din Cracovia (1870) şi Lwow (1871), unde se preda în polonă şi cea din Cluj (1872), cu limbă de predare maghiară.

Un ziar vienez, "Neue Freie Presse", făcea următoarea remarcă: "Menirea Universităţii din Cernăuţi este de a desăvârşi germanizarea Bucovinei şi de a arunca raze civilizatoare asupra Moldovei şi Basarabiei".

De fapt încă din veacul al XVIII-lea un cronicar român remarca, când habsburgii ocupaseră Oltenia, că "neamţul se lăţea şi Dunărea hotar voia". În timpul războiului Crimeii intrase cu trupe de ocupaţie în Principatele Române (1854), cu avizul celorlalte mari puteri şi numai protestul energic al Europei i-a scos în 1857. Dacă nu reuşiseră pe cale militară, acum încercau pe cale economică şi culturală. Dar în special Rusia şi Franţa erau atente la mişcările Vienei. Dacă Rusia urmărea să-şi extindă hotarele până la Dunăre, Franţa dorea un stat tampon între cele două imperii, la sora mai mică de origine latină de la gurile Dunării mulţumindu-se cu poziţii economice şi politice.

Desigur deschiderea Universităţii bucovinene a avut un puternic rol pozitiv şi asupra românilor, chiar dacă cursurile se predau în germană. Unii tineri nu mai luau drumul Vienei ori al altor universităţi europene, ci rămâneau acasă, în Bucovina natală. În plus, au început să vină să studieze tineri din Moldova, Basarabia, din vechiul Regat. La Facultatea de Teologie veneau studenţi tineri din cele trei mitropolii ortodoxe - a Bucovinei şi Dalmaţiei, a Transilvaniei şi a Carlovăţului, ca şi din ţările vecine ortodoxe: România, Serbia, Bulgaria, Rusia. Numărul studenţilor în primul an de funcţionare al Universităţii din Cernăuţi era de 208, din care: 53 români, 51 evrei, 41 ruteni, 31 germani, 28 polonezi, 4 cehi. Dintre cei 53 de români, 34 studiau teologia, 11 dreptul şi 8 filosofia.

Funcţiona o catedră de Istoria limbii şi literaturii române, la Facultatea de Filosofie - al cărei titular era tot un român, Ioan Gh. Sbiera - şi se predau unele cursuri şi în limba română, la Teologie. Era ceva pe acea vreme în cadrul imperiului de la Viena. Cartea lui Kogălniceanu a avut şi ea o influenţă definitorie pe linia redeşteptării nasţionale a bucovinenilor.