Realitatea Media

În şedinţa Comisiei teritoriale din 24 septembrie 1946, ora 21.30, într-o sală aproape goală, s-a discutat noua hartă sovietică prezentată anterior la frontiera româno-iugoslavă fiind corectate unele greşeli, dar nu şi cele de la frontiera cu U.R.S.S. 

Delegaţia australiană considera că era inadecvată pentru indicarea precisă a frontierelor o hartă la o asemenea scară şi a recomandat folosirea unei hărţi la o scară suficientă pentru a se permite trasarea unei frontiere exacte . La aceste obiecţii, delegaţia sovietică, prin Bogomolov, arăta că harta reprezenta clar frontierele româneşti existente la 1 ianuarie 1941, fără frontiera româno-ungară. "Frontiera româno-sovietică a fost fixată - potrivit declaraţiilor aceluiaşi Bogomolov - prin acordul sovieto-român din 1940 şi traseul stabilit prin acest acord a fost acceptat de Consiliul celor patru. Pe de altă parte, nici delegaţia română n-a ridicat vreo obiecţie" . În urma acestei intervenţii, harta a fost aprobată în unanimitate. În fapt, delegaţia României la Conferinţa Păcii s-a situat pe poziţia recunoaşterii graniţei stabilite de U.R.S.S. cu acordul celorlalte mari puteri. De altfel, conducătorul delegaţiei, Gheorghe Tătărescu, preciza într-un "Aide Memoire" că: "Nu s-au făcut referiri la frontiera româno-sovietică deoarece le vom rezolva în spiritul colaborării şi prieteniei ce caracterizează fericit relaţiile dintre România şi U.R.S.S." . De altfel, o asemenea poziţie, având în vedere contextul internaţional şi ocuparea României de către Armata Roşie, era de aşteptat.

Ulterior. O comisie mixtă româno-sovietică a efectuat demarcarea frontierelor; ea şi-a încheiat activitatea la 27 septembrie 1949, iar acordul regimului de frontieră s-a semnat la 27 noiembrie1949 .

Conferinţa de Pace de la Paris a confirmat "acordul" din 28 iunie 1940. În fapt, se consacra în planul relaţiilor politice internaţionale prevederile Pactului Ribbentrop-Molotov din august 1939 şi ale acordului de procentaj Churchill-Stalin din octombrie 1944. Opinia unor membri ai delegaţiei americane, care apreciau că "frontiera impusă prin forţă României, în 1940, nu reprezenta linia etnică ce separa românii de ucrainieni", n-a avut ecou şi efecte pozitive, deoarece Marile Puteri occidentale doreau să obţină cooperarea sovietică la edificarea unei noi securităţi generale. Preţul a fost, ca de atâtea ori în istorie, sacrificarea intereselor statelor mici.

Poporul român a sperat că în Tratatul de Pace se va ţine cont de uriaşele sacrificii făcute în vâltoarea celui de-al doilea război mondial şi se va acorda României statutul de cobeligerant, dar Marile Puteri au refuzat să confirme această realitate şi au tratat ţara noastră ca pe un stat învins, aliat al Germaniei.

Grigore Gafencu, în documentul intitulat"Observaţiuni asupra Tratatului de Pace cu România", remis Conferinţei de Pace la 7 octombrie 1946, conchidea cu amărăciune: "Când va lua cunoştinţă de Tratat, în ansamblul său, poporul român nu va găsi motive pentru a se bucura. El va constata cu regret că tratamentul care i-a fost aplicat depăşeşte în severitate pe acela rezervat altor state învinse şi că nimic nu-l pune la adăpostul ameninţărilor care apasă asupra independenţei sale, ameninţări care l-au scos deja, odată, de pe drumul normal al politicii sale".

Tratatul de Pace a fost semnat la 10 februarie 1947, consemnând la articolul 1 că: "Frontiera sovieto-română este astfel fixată în conformitate cu Acordul sovieto-român din 28 iunie 1940 şi Acordul sovieto-cehoslovac din 29 iunie 1945" .

În fapt s-a repetat la Conferinţa de Pace de la Paris, pe alte coordonate spaţio-temporale, tratamentul ce i-a fost rezervat României la Congresul de Pace de la Berlin (1878), când după o campanie victorioasă purtată împotriva Imperiului Otoman alături de mai marele său vecin de la răsărit, Rusia, a trebuit să suporte, drept "recompensă", răşluiri din teritoriul naţional.

Asemenea altor popoare mici şi mijlocii, poporul român, în multe momente de răscruce ale istoriei, n-a putut să-şi hotărască singur soarta, ci a trebuit să suporte jocurile de interese ale Marilor Puteri.