Realitatea Media

* doi bărbaţi au beneficiat de precripţia pedepselor după ce au comis infracţiuni, dar nu au fost depistaţi în timp util pentru a fi încarceraţi * faptele s-au petrecut în anii 2004, respectiv 2007, şi s-au prescris la începutul acestui an * pe lista prescripţiilor figurează şi două omoruri comise în 1990 şi 1995

Rolul judecătorilor este acela de a face dreptate şi de a-i pedepsi pe cei care încalcă legea, aplicându-le sentinţe (cu privare de libertate, ori cu suspendare), sentinţe menite a-i reeduca sau disciplina. După ce instanţa a decis condamnarea unei persoane la închisoare, intervin celelalte forţe judiciare care trebuie să pună în aplicare respectiva sentinţă. Mai exact, este rândul poliţiştilor să-l depisteze şi să-l reţină pe condamnat, pentru ca acesta să fie dus după gratii şi să-şi ispăşească sentinţa primită. Deseori, însă, "viteza" cu care acţionează oamenii legii face ca mulţi dintre infractorii condamnaţi să se bucure, bine-mersi, de libertate. Mai grav este, însă, atunci când aceşti infractori nu sunt depistaţi în timp util, iar pedeapsa la care au fost condamnaţi se prescrie. Atunci, tot instanţa care a dat condamnarea, emite o altă sentinţă, în care constată prescripţia pedepsei şi îl exonerează pe fostul condamnat de obligativitatea detenţiei. Numai în prima lună a anului acesta, la Judecătoria Piatra-Neamţ, au fost date două astfel de sentinţe, prin care doi condamnaţi au scăpat de pedepsele primite.

Cum să furi, să fii condamnat şi să nu păţeşti nimic

Potrivit raportului de jurisprudenţă al Judecătoriei Piatra-Neamţ, pe anul 2011, primul astfel de caz (la care am făcut referire anterior) a fost prezentat în sentinţa penală numărul 14, din data de 11 ianuarie. Astfel, prin cererea pe care a depus-o la instanţa locală pe 1 noiembrie 2010, bărbatul (condamnat la un an de puşcărie pentru săvârşirea infracţiunii de furt) a formulat o contestaţie împotriva executarii sentinţei, cerând ca judecătorii pietreni să constate că a intervenit prescripţia executării pedepsei. În şedinţa publică de pe 11 ianuarie 2011 s-a dispus ataşarea vechiului dosar al condamnatului şi s-a constat că individul fusese condamnat la puşcărie, iar sentinţa a rămas definitivă la data de 15 octombrie 2004, deoarece nu a fost apelată. "Conform Codului penal, termenul de prescripţie a executării pedepsei pentru persoana fizică este de cinci ani, la care se adaugă durata pedepsei aplicate, atunci când pedeapsa aplicată a fost închisoarea de până la 15 ani, iar termenul se calculează de la data când hotărârea de condamnare a rămas definitivă", se arată în invocata sentinţă. Un calcul matematic simplu ne arată că pedeapsa s-a prescris după şase ani, adică la data de 15 octombrie 2010. Drept urmare, judecătorii pietreni au constatat prescripţia pedepsei pe care o primise pietreanul, iar cheltuielile judiciare făcute în cauză au rămas în sarcina statului. Cu alte cuvinte, tot contribuabilii vor plăti faptul că cineva nu şi-a făcut treaba la timp şi a permis (indirect) astfel ca un condamnat să scape de puşcărie.

Cine plăteşte?

Un alt caz de prescripţie exemplificat de magistraţi reiese din sentinţa penală numărul 12, dată pe 11 ianuarie 2011 de Judecătoria Piatra-Neamţ. De data aceasta este vorba despre constatarea prescripţiei pedepsei de 800 de lei - amendă penală aplicată unui individ. Ca şi în cazul anterior, după studierea vechiului dosar al celui condamnat, instanţa a stabilit, în primă fază, că pietreanul fusese condamnat la plata respectivei sume prin sentinţa penală (rămasă definitivă) în data de 10 decembrie 2007. Cei 800 de lei trebuia achitaţi drept cea mai blândă sancţiune posibilă pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă într-un loc public. Legea prevede ca, în cazul amenzii, termenul de prescripţie să fie de trei ani. "În cauza de faţă, instanţa reţine că nu a intervenit nicio situaţie de întrerupere a termenului de prescripţie a executării pedepsei de 800 de lei amendă penală, respectiv nu a început executarea pedepsei, iar condamnatul nu a comis o altă infracţiune până în prezent. În consecinţă, instanţa reţine că termenul de prescripţie a executării pedepsei de 800 de lei amendă penală a început să curgă la data de 10.12.2007 şi s-a împlinit la data de 10.12.2010", se arată în sentinţa Judecătoriei Piatra-Neamţ. Drept urmare, cuţitarul condamnat a fost exonerat de plata amenzii şi, la fel ca în cazul celălalt, cheltuielile judiciare au rămas tot în sarcina statului.

Crime prescrise

În istoria sentinţelor de prescripţie din Neamţ figurează şi două dosare în care s-au instrumentat infracţiuni contra vieţii. Primul dintre acestea a fost închis după ce fapta (lovituri cauzatoare de moarte) petrecută în anul 1995 s-a prescris. Acest lucru s-a întâmplat pentru că, până la împlinirea termenului de încetare a răspunderii penale, nu au fost descoperiţi cei care au ucis-o pe Ana Gavrilescu, din comuna Bodeşti. La vremea aceea, victima avea 60 de ani şi a murit, în Clinica de Neurochirurgie Iaşi, după ce a fost crunt bătută. Termenul de prescripţie pentru această infracţiune, în legislaţia de la acea vreme, era de opt ani, perioada curgând de la data la care cauza a fost înregistrată cu autori necunoscuţi. Şi aşa a rămas, cu autori necunoscuţi...

O altă crimă prescrisă a fost uciderea unei fetiţe în vârstă de şase ani. Nenorocirea a început pe 20 mai 1990, când părinţii au reclamat dispariţia Mihaelei Aghiorghiesei. Pe 12 iunie, în acelaşi an, cadavrul minorei a fost descoperit în albia râului Cuiejdi, din municipiul Piatra-Neamţ. Trupul nu mai avea o mână şi prezenta mai multe plăgi înjunghiate în torace, membre şi în zona suprapubiană. De la data crimei şi până când fapta s-a prescris, anchetatorii au stabilit că fapta fusese comisă în altă parte, iar cadavrul a fost aruncat ulterior în albie. Oamenii legii au avut un suspect (care anterior violase două fetiţe) însă nu au strâns probe suficiente ca să-l poată incrimina.

Date fiind doate acestea, întrebare care se pune în mod firesc este cine va plăti pentru faptul că persoanele condamnate la închisoare (unele în cazuri deosebit de grave) nu au fost prinse la timp şi băgate după gratii? Câţi poliţişti sau procurori au fost sancţionaţi fiindcă nu şi-au făcut treaba, bine şi în timp util, permiţându-le, astfel, unor infractori, să scape de pedeapsă? Se pare că niunul, iar cât despre plată, costul anchetelor şi judecăţilor care au devenit inutile odată cu prescripţia pedepsei a fost, este şi va fi suportat tot de contribuabil.

Prescripţia reprezintă intervalul de timp stabilit prin prevederi legale, înăuntrul căruia trebuie să fie îndeplinite actele necesare pentru valorificarea unor drepturi, stabilirea răspunderii juridice sau executarea unei sancţiuni. În condiţiile legii, împlinirea termenului de prescripţie fără ca titularii drepturilor sau organelor competente să fi acţionat, poate conduce la: stingerea dreptului la acţiune în sens material, dobândirea de către o altă persoană a dreptului de proprietate sau a altui drept real, înlăturarea răspunderii juridice şi/ sau înlăturarea executării sancţiunii. Potrivit articolului 155, din Codul penal, termenele de prescripţie a răspunderii penale sunt următoarele: 15 ani, când legea prevede pentru infracţiune pedeapsa pe viaţă sau mai mare de 20 de ani; 10 ani, când legea prevede pedeapsă între 10 şi 2- de ani; 8 ani, când pedeapsa e între 5 şi 10 ani; 5 ani, când pedeapsa e între 1 şi 5 ani şi 3 ani, în cazul pedepsei de până într-un an sau cu amendă.