Colegiului Naţional "Roman-Vodă" este în doliu. De miercuri, 27 aprilie, inima profesorului Ioan Vega, director adjunct al prestigioasei unităţi de învăţământ, a refuzat să mai bată. Decesul acestuia a survenit la mai puţin de 30 de zile de la dispariţia soţiei, Dana Vega, fostă directoare a Bibliotecii Municipale.
Povestea dramatică a profesorului Ioan Vega a început odată cu boala soţiei, Dana Vega. O boală perfidă, nemiloasă, o boală care şi-a revendicat dreptul asupra făpturii omeneşti cu repeziciune. În săptămânile când şi-a vegheat jumătatea de suflet, în zilele în care a plâns-o, în care i-a simţit tot mai acut lipsa, au început să iasă la iveală imaginile omului care se ascundea sub imperativul funcţiei de director. Ştia să fie un om vesel, un bun partener de discuţie, avea amintiri ce puteau fi ascultate cu placere, asemeni celor "din armată",un om căruia îi placeau şi preţuia bucuriile vieţii, avea disponibilitate spre glumă şi şotie, era capabil să înţeleagă argumentele serioase, temeinice, era un bun prieten.
În fişa postului unui director nu scrie că trebuie să te bucuri de rezultatele elevilor şi de performanţele şcolii. Scrie doar că trebuie să te implici în obţinerea lor. Directorul Ioan Vega se bucura de zestrea pe care o aduceau Colegiului Naţional "Roman-Vodă" elevii şi profesorii lui. Aduna toate aceste dovezi într-o arhiva personală a meritelor instituţiei din a cărei conducere făcea parte. Avea rigoarea unui om care a înţeles că nu poţi aplica străvechiul concept de "mens sana" decât unui corp, unei structuri ordonate, echilibrate. De aceea afişa duritate, intransigenţă, sobrietate dusă, aparent, până la asprime. Un pedagog ştie că afectivitatea şi disciplinarea trebuie să fie în proporţie perfectă pentru a-şi arăta eficienţa.
Povestea omului Ioan Vega a luat sfârşit pe neaşteptate. Nu vom şti ce s-a întâmplat în după-amiaza zilei de 27 aprilie 2011 între pereţii unei case pline de amintirile unei familii. Poate că, prea singură în lumea de dincolo, Doamna şi-a chemat soţul alături, într-un sfârşit pe care nu-l mai întâlneşti decât în poveşti.
| < Anterior | Următor > |
|---|
