Realitatea Media

Judecătoria Târgu-Neamţ a obligat o societate de asigurări să plătească daune morale în valoare de aproximativ 13.000 de euro. Suma respectivă i-a revenit unei minore ai cărei mamă şi frate au fost omorâţi într-un accident rutier. Autorul faptei (tatăl minorei) a fost condamnat la un an de închisoare, cu suspendare, pentru ucidere din culpă.

După aproape şase ani de procese pe la mai multe instanţe din ţară, o fetiţă de zece ani, care a rămas orfană în urma unui accident provocat de tatăl ei vitreg, a primit (prin bunicii care au reprezentat-o legal) despăgubiri de 50.000 de lei. Suma reprezintă daune morale şi trebuie plătită de societatea care a asigurat autoturismul implicat în tragedie. Sentinţa (numărul 232, pentru ucidere din culpă) a fost dată de Judecătoria Târgu-Neamţ, instanţă la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a strămutat procesul, la sfârşitul anului trecut.

Cum s-a petrecut nenorocirea

Potrivit sentinţei 629, din 24 octombrie 2004 a Judecătoriei Iaşi, S.I. a fost condamnat la un an de închisoare, cu suspendare, pentru ucidere din culpă. Pe 21 aprilie 2004, la ora 9.50, ieşeanul a condus o maşină printr-o comună din localitate, în autovehicul aflându-se soţia acestuia şi fiul lor minor. "În dreptul kilometrului 15, al Drumului European 583, într-o curbă la stânga, semnalizată cu panouri, inculpatul nu a redus, conform dispoziţiilor legale, viteza autoturismului şi, pierzând controlul volanului, a pătruns pe contrasens, intrând în coliziune frontală cu un autoturism condus regulamentar de numitul D. D.. Cu toate că a acţionat sistemul de frânare, inculpatul nu a putut evita impactul cu autovehiculul, care a părăsit partea carosabilă a drumului public. Accidentul s-a soldat cu decesul soţiei şi fiului inculpatului", se arată în sentinţa magistraţilor.

În afară de băieţelul care a murit, şoferul mai avea o fiică vitregă (A. C.), minoră, rezultată dintr-o căsătorie anterioară a soţiei. După ce bărbatul a fost condamnat pentru accidentul mortal, sentinţa a fost atacată, la Curtea de Apel Iaşi, de bunicii fetiţei în cauză, aceştia cerând, în numele nepoatei, daune morale de 50.000 de lei şi plata cheltuielilor de înmormântare, în valoare de 15.000 de lei. Magistraţii ieşeni au respins plata celor 15.000 de lei, deoarece cererea era tardiv formulată, "cu atât mai mult cu cât aceste cheltuieli au fost suportate de inculpat şi de firma la care lucrau el şi defuncta soţie". La acelaşi termen, a fost introdus în cauză asiguratorul de răspundere civilă auto; la data producerii accidentului autoturismul condus de S.I. fiind asigurat pentru răspundere civilă auto, conform poliţei RCA. Procesul şi-a urmat parcursul, vreme de mai mulţi ani, iar prin încheierea numărul 120, din data de 28 ianuarie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României - Secţia penală, s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Târgu-Neamţ.

"În astfel de situaţii nici nu se poate cuantifica suferinţa psihică"

Magistraţii târgnemţeni au restudiat dosarul cauzei şi, la sfârşitul anului trecut, au dat verdictul prin care au aprobat cererea de acordare a daunelor morale, în cuantum de 50.000 de lei, obligând să plătească aceşti bani firma la care şoferul ieşean îşi asigurase maşina.

Judecătorii au motivat astfel sentinţa în cauză: "Instanţa apreciază că se impun a fi acordate, în totalitate, despăgubirile nepatrimoniale solicitate, în condiţiile în care suferinţele afective sunt certe pentru partea civilă, atâta timp cât aceasta a pierdut persoane apropiate, respectiv mama şi frate. În astfel de situaţii nici nu se poate cuantifica suferinţa psihică pricinuită rudelor apropiate; instanţa considerând însă că sumele solicitate nu sunt exagerate. (...) Fapta ilicită a inculpatului a cauzat părţii vătămate suferinţe de ordin psihic, date fiind legăturile afective dintre aceasta şi cele două victime. Acordarea unor compensaţii materiale părţii vătămate, în acest sens, este justificată, acestea fiind destinate să creeze condiţii de viaţă care să aline, într-o oarecare măsura, suferinţele psihice ale acesteia, cu atât mai mult cu cât pierderea este iremediabilă, iar partea vătămată se află la o vârsta fragedă, când are nevoie, în principal, de mamă". În momentul în care au obligat firma de asigurări să plătească despăgubirile morale, judecătorii au făcut trimitere la dispoziţiile articolului 55, alineatul 1, din legea nr. 136/ 1995 (privitoare la asigurările şi reasigurările în România), act normativ care prevede că "despăgubirile se plătesc de către asigurator, persoanelor fizice sau juridice păgubite". În consecinţă, pentru prejudiciile suferite de persoanele vătămate prin producerea unui accident de autovehicule, se angajează răspunderea asiguratorului şi nu a persoanei vinovate de accident. Magistraţii Judecătoriei Târgu-Neamţ au mai subliniat, în aceeaşi sentinţă, faptul că, în legislaţia internă, limita minimă de despăgubire pentru decese şi prejudicii fără caracter patrimonial, în unul şi acelaşi accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, este de 750.000 de euro (aşa cum prevede Ordinul CSA, nr. 11/ 2007). "Faţă de toate acestea, în baza textelor de lege menţionate, instanţa va obliga pe asigurator să plătească părţii vătămate suma de 50.000 de lei, cu titlu de daune morale", au hotărât judecătorii.