Nu pot vorbi despre Victor la timpul trecut ca şi cum nu ar mai fi lângă noi. El a plecat doar la ceruri iar Dumnezeu i-a răsplătit credinţa, smerenia, iubirea de oameni, iubirea de pământ şi dragul de neam şi, devreme, mult prea devreme, l-a luat alături.
Pot spune că suntem mai săraci cu un prieten. Am pierdut un om pentru care onoarea, demnitatea, prietenia, omenia, făceau mai mult decât orice onoruri. Prin diplomaţia cu care a ştiut să se înconjoare de semeni, prin iubirea pe care le-a arătat-o s-a făcut, mai mereu, iubit şi preţuit. A ştiut să muncească şi să dşruiască, numai în credinţa în Dumnezeu şi în generozitatea faţă de cei mulţi, neascultaţi şi neajutaţi de nimeni. A muncit pământul cu respect iar răsplata i-a venit, nu prin funcţiile şi măririle de care s-a bucurat, ci prin recunoştinta perenă a celor care au trudit alături de el. Victor Surdu şi-a iubit profesia, a iubit agricultura şi s-a dedicat politicii pentru a face bine oamenilor. Mai presus de calităţile profesionale, a fost un lider incontestabil, un model pentru orice tânăr hotărât să cucerească lumea pentru a o face mai bună.
A luptat cu inerţia, cu timpul vrăjmaş, a luptat cu boala, cu suferinţa, cu moartea. Întâlnirea cu moartea s-a dovedit a fi un cutremur în bezna înfricoşătoare a zidirii ce se surpă, căci victoria tenebrelor asupra sâmburelui de lumină care licăre în noi, dumnezeiesc, vine cu o cumplită tulburare, cu groază şi deznădejde.
Iar Victor şi cei din familie atât de dragi lui au dăruit speranţă şi încredere prin puterea exemplului, luând-o, ori de câte ori i-a încercat viaţa, de la capăt, fiind, de atâtea ori moderatorii unor relaţii aparent ireconciliabile.
Nimic nu i-a fost străin, de la artă, cultură, ştiinţe politice sau arta comunicării, la simpla filozofie a vieţii. Am fost aleşi să-i fim colegi şi prieteni în ultimii ani, iar eu am avut privilegiul de a-i preţui sfatul, sprijinul şi încrederea. Regretul de a nu-l mai avea alături este consolat de gândul că ne supraveghează, de acolo, de sus, să-i ducem la împlinire proiectele.
Ne-a rămas ca model bărbatul - fiu, tată şi soţ, profesionistul, omul politic, dar peste acestea, ne-a copleşit cu iubirea sa şi credinţa în Dumnezeu. El ne-a dovedit, o dată în plus, că puterea noastră, ca orice putere lumească, îngenunchează în faţa lui Dumnezeu.
Până în ultima clipă, până la pasul pe care l-a făcut spre dincolo, Victor ne-a transmis şi ne-a învăţat că speranţa şi iubirea de oameni dau valoare vieţii. Iar viaţa, pentru Victor, a fost un cântec, de la cel de leagăn, la cel de dor şi apoi la cel de adio.
Prin moartea sa, Victor Surdu ne-a dat o lecţie de viaţă. L-am privit stingându-se şi nu se mai putea face nimic. În urmă cu câteva zile, uitându-se adânc în ochii mei, mi-a reamintit că în Moldova noastră natală, "pământul rodeşte şi oameni" şi nu ne-am despărţit decât după ce mi-a mărturisit, cu o lacrimă fugară în colţul ochilor: "Cred în Bunul Dumnezeu, în roadele pământului şi în liniştea familiei!"
Plecăm frunţile cu smerenie şi îi aducem un ultim omagiu, cu recunoştinţă veşnică. Condoleanţe familiei îndurate! Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Ioan Chelaru
Vicepreşedinte al Senatului
| < Anterior | Următor > |
|---|
