Realitatea Media

Trăim într-o ţară minunată. Cei mai mulţi suntem legaţi afectiv de aceste locuri, altfel nu văd de ce am mai reveni după ce am păşit dincolo de graniţe. Domnul George Rucăreanu, din Piatra-Neamţ ne-a reamintit într-o scrisoare că trăim în ţara în care medicii îşi compensează salariile mizerabile prin şpăgi, în ţara care se pregăteşte să scoată din şcoli semianalfabeţi, din cauză că sistemul de învăţământ e praf şi pulbere, în ţara în care sistemul juridic e corupt, în ţara fără drumuri, ţara ţepelor, a şpăgii şi a incompetenţei. "De-a lungul multor ani de viaţă, am izbutit să călătoresc şi eu, în condiţii aspree, prin câteva ţări din Europa. Înainte de '89, prin ţări, pe atunci, socialiste. După aceea, şi prin Occident. M-am întors, ca orice cetăţean, cu impresii puternice, cu multe învăţături şi nu cu mai puţine reflecţii legate de eforturile civilizatorii atât de diferite ale naţiunilor. Aş vrea să spun şi că nicăieri nu mă simt mai bine ca în ţara mea, cu bunele şi cu relele ei, bucurându-mă, cum ar spune Ioan Slavici, «de sărăcia şi liniştea colibei mele.»

Nu de puţine ori, stau de vorbă, pe viu, la telefon sau prin scrisori cu români rezidenţi ori stabiliţi definitiv «afară», până la capătul lumii. Irina revine în ţară măcar o dată pe an. Are în jur de patruzeci de ani. Este graţioasă, harnică şi cumsecade. Lucrează în Italia de ani buni, ca asistentă socială. Nu demult, s-a îmbolnăvit şi a trebuit să suporte o intervenţie chirurgicală deloc uşoară, într-un spital de stat. S-a prezentat la spital în ziua şi la ora stabilite anterior. A fost întâmpinată, fără vreun minut de întârziere, de şase medici şi de o asistentă, care formau echipa de intervenţie. I s-a mulţumit dintru început şi sincer că i-a ales pe ei pentru dificila operaţie.

După reuşita deplină a acesteia, în perioada de convalescenţă, a fost îngrijită cu nebănuită omenie. Echipa medicală a acceptat cu bucurie să facă, la externare, o fotografie cu pacienta, care, după câteva zile s-a întors să mulţumească la rându-i. Drept recompensă, de altfel, singura recompensă, pentru sârguinţa şi iscusinţa binefăcătorilor săi, Irina le-a înmânat o fotografie color, înrămată, pe care medicul-şef a expus-o încântat pe unul dintre pereţii cabinetului său.

Să vorbim despre ce se întâmplă la noi, zi de zi, despre şpaga la români?

Ar fi de prisos."

Domnul George Rucăreanu ne-a dat un exemplu. Adică, în lumea asta se poate şi fără şpagă la medic. Acolo la ei, cu siguranţă se poate fără şapagă şi la primărie, şi la Finanţe, şi la Cadastru şi cam peste tot. Vorbesc evident de şpăgile uşoare, nu de alea cu multe zerouri pentru accesul la banul public. Acestea se practică peste tot.

Uneori există şi la noi cazuri de oameni care-şi fac treaba bine fără să vrea să audă de şpagă. Dacă tot aţi vorbit despre medici, am văzut medici chiar la noi, în Piatra-Neamţ, care se îngrijesc cu pasiune de orice copil (de exemplu), fără să se uite dacă maică-sa are geantă Luis Vuitton şi fără să aştepte plicuri cu sume consistente. E drept, astfel de oameni sunt tot mai izolaţi. De vină sunt şi vremurile dar şi, aşa cum aţi sesizat, lipsa oricăror eforturi civilizatorii.

Soluţii se găsesc. Un amic mai hâtru îmi spune acum vreo câteva luni, că el are soluţia pentru scoaterea ţării din criză şi reducerea cu 10 % a cheltuielilor cu orice. Miezul propunerii lui era introducerea tichetelor de şpagă ca modalitate de plată în sistemul privat şi bugetar.

Tichetele de şpagă, spunea amicul, ar trebui să fie precum cele de masă. Salariaţii vor primi 20-30 şi le vor folosi pentru achiziţionarea de servicii în sistemul de stat. Mergi la medicul de familie? Dacă e amabil, dai şi un tichet de şpagă. Naşte nevasta? Douăzeci de bonuri la doctor, cinci la asistentă, cinci la anestezist şi cinşpe la moaşă (taţii ştiu despre ce e vorba). Vrei un certificat fiscal să-ţi intabulezi un teren? Trei tichete. Ar putea fi folosite şi dacă te prinde poliţia cu radarul, dai trei tichete şi bagă un reset. Sau dacă depăşeşti pe linia continuă. Evident, cu tichetele de şpagă nu se vor putea cumpăra ţigări sau băuturi alcoolice - nu e bine ca obiceiurile proaste să fie încurajate.

S-ar putea merge şi mai departe. BNR ar putea să mai relaxeze condiţiile la bănci astfel încât să permită acordarea creditului de şpagă, un fel de credit de nevoi personale, doar că mai sigur. Adică, spre deosebire de cel de nevoi, băncile vor putea verifica înainte funcţionarul căruia doriţi să-i daţi şpagă şi să facă nişte calcule de risc. Una e să dai unuia care doar se laudă că te rezolvă cu o autorizaţie şi când colo o lălăie luni în şir, şi cu totul altceva este să lucrezi cu unul care, cu o şpagă adecvată, te scoate efectiv din nevoie. Ba chiar ar putea interveni şi guvernul, să subvenţioneze dobânda la creditul luat pentru prima şpagă.

Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza