De câteva zile, vremea ne răsfaţă cu temperaturi primăvăratice iar gândul ne zboară fără prea mult efort la organizarea unei o ieşiri la iarbă verde, la un grătar. Pe cine să chemi, cum să organizezi, unde... Oricum e bine să avem
planul pus la punct, deoarece nu se ştie niciodată!
De obicei, grupul grataragiilor variază ca număr. Nu se ştie deocamdată cu exactitate din câte persoane trebuie format pentru a se asigura succesul. Cercetătorii nu au ajuns încă la o concluzie în privinţa aceasta. Oricum, experienţa m-a învăţat că un gratar în trei nu are niciun farmec, în doi nu e grătar ci picnic, iar de unul singur e depresiv. Aşadar, un grătar serios se organizează în grup. Maximum 15 oameni căci dacă sunt mai mulţi de atât, devine praznic. Plus că posibilitatea ca cineva să plece sătul de la un grătar este invers proporţională cu numărul persoanelor. Altfel spus: dacă sunt mai puţini mai bine, că aşa fiecare va căpăta un mic, un cărnaţ, o bucată de cotlet cu os şi ce se mai pune pe grătar.
Următoarea problemă: unde să aibă loc evenimentul? Şi aici există mai multe abordari, ale diverselor scoli si curente de gândire. Unii nu concep un grătar de succes decât în mijlocul naturii. În pădure, neapărat într-o poiană, ori pe malul unei ape, care să răcească berea înfierbântată. Cârcotaşii zic că ăsta ar fi un grătar ţărănesc, adică, vezi tu, nu mai e la modă să mergi în pădure că acolo merg toţi! Specialitate acestui tip de grătar: mititei cu muştar şi cârnaţi "Trandafir" asezonaţi cu bere blondă.
Potrivit unui alt curent, grătarul trebuie făcut la curte şă vadă şi vecinii cât de bine o duci! Aici totul este organizat, la masă, farfurii din porţelan cuţite, furculiţe şi bineînţeles şerveţele neapărat asortate cu faţa de masă. În acest caz se poate face şi o excepţie în privinţa numărului mesenilor. Cu cât mai mulţi cu atât mai bine pentru scopul propus: umilirea vecinilor. În acest caz, specialitatea va fi: pui sau miel la proţap, vin roşu şi vişinată din producţia proprie, asta ca să afle invitaţii ce gospodar eşti!
Mai există un al treilea curent. E format din cei ce numai se gândesc la grătar, saliveaza numai la idea de a încropi unul dar nu mănâncă nimic. Spun că sunt fie ecologişti fie vegetarieni. În realitate, cei mai mulţi nu au bani.
În situaţiile mai sus enumerate contează foarte mult şi fondul muzical. Cei care fac grătare în pădure preferă manelele. N-ai să auzi altceva. Pe de altă parte, cei care fac grătar acasă, în ciuda vecinilor, înfulecă numai pe muzică dance. Neapărat dată la maximum.
Şi uite aşa, dincolo de cutremure, inundaţii, tsunami, atentate şi epidemii, grătarul întotdeauna va supravieţui. Ori, în cel mai rău caz va reînvia din propria cenusă. Aşa cum se întâmplă de fapt în fiecare primăvară!
| < Anterior | Următor > |
|---|
