Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
M-acuză lumea că încurajez misoginismul şi că nici măcar acum, primăvara, nu părem a avea o înclinaţie spre sensibilitate, spre romantism. Am răsfoit ziarele din urmă şi-am ajuns la concluzia că acuzatorii au dreptate (măcar parţial). N-am mai povestit de mult o telenovelă, n-am mai dat şi noi o reţetă de prăjituri sau baremi una de slăbit şi nici mădar de divorţurile lui Iri şi Monica, Pepe şi Oana, Lăcă şi Steaua, Anja Andersen şi Oltchim nu ne-am ocupat temeinic.
Mă ştiţi că de felul meu nu-mi plac deloc conflictele, aşa că o să fac de astă dată lumii pe plac şi o să povestim despre vulnerabilităţile bărbaţilor.
Prin definiţie, bărbatul e puternic şi curajos. Cară frigidere pe scări, dă pumni în discotecă, vânează mistreţi sau, dacă-i musai, chiar merge la război. Există doar câteva substantive în faţa cărora vitejia-i păleşte.
De exemplu, n-am văzut femei leşinând în faţa iminenţei unei injecţii, dar am văzut bărbaţi prelingându-se suav de pe scaunul pe care urma să li se recolteze sânge pentru analize. I-am mai văzut împrăştiindu-se ca vrăbiuţele speriate, de frica unui ac mic, mic, mic, cu care urma să li se facă un vaccin. Sau invocând că au o întâlnire importantă pe Marte, la care deja au întârziat, ca să evite o-nţepătură-n fund. Întrebaţi ce ar prefera între o rangă-n cap şi o injecţie, foarte mulţi ar cântări îndelung cele două opţiuni, până să dea un răspuns. Şi nu toţi ar alege injecţia.
Câte femei nu şi-au văzut bărbaţii gata să sară-n foc pentru ele? Multe. Cam tot atâtea i-au văzut însă şi profund descumpăniţi de o bubiţă. O bubiţă îi face să se teamă pentru viaţa lor mai mult decât o mitralieră încărcată. Despre mitralieră ştiu tot, iar despre bubiţă mai nimic, deci e clar care dintre ele-i mai periculoasă. De ce a apărut zgaiba cu pricina? Cum poate să evolueze? Oare durerea aia de cap de acum 16 zile, 2 ore şi 35 de minute o fi avut legătură cu ea? Oare o să se lase şi cu febră? Oare degetul mic de la picior a pulsat, acum doi ani, ca să prevestească această bubiţă? Oare va trebui tăiat braţul care-o găzduieşte? Sau amândouă braţele??
Cunoaşteţi fraza "Închide geamul, că-mi curge nasul şi nu vreau să răcesc mai rău!"? Dacă sunteţi femeie, aţi auzit-o de la jumătatea voastră, dacă sunteţi bărbat, vă aparţine, iar, dacă sunteţi un bărbat răcit, poate tocmai vă pregăteaţi s-o rostiţi. Bărbatul răcit se poartă cu sine ca şi cum ar fi un bibelou. Păşeşte uşor şi cu grijă, ca nu cumva să se spargă, are o privire care exprimă suferinţă şi se fereşte cu agilitate din faţa oricărei crăpături prin care ar fi posibil să poată pătrunde o adiere de curent. Cel mai în siguranţă se simte atunci când stă în pat, sub pătură, iar iubita îi cară, la pat, ceiuţuri şi pâinică prăjită cu untuleţ.
Bărbaţi când e vorba de pericole serioase, copii când e vorba să le curgă un pic mucii, cam aşa sunt reprezentanţii sexului tare. De ce? Habar n-am, dar mi se pare extrem de amuzant.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
