Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Folosim "chinezării" în fiecare zi. Fac parte deja din fiinţa noastră. China a devenit o obsesie mondială. Mai nimic nu mişcă fără chinezi. Ne îmbrăcăm de la ei, mâncăm de la ei, lumea de acum este o chinezărie, dacă stăm să ne gândim bine. Unii s-au săturat de lucrurile ieftine, de calitate inferioară dar cu denumiri ce aduc a mărci de renume şi nu mai vor să mai audă de Abibas, Nire, Fuma şi toate celelalte copii de proastă calitate. S-au săturat să cumpere şi obiecte de artizanat românesc "made in China".
Greu încercat în lupat cu chinezăriile de tot felul, George Alistar, din Piatra-Neamţ,ne propune o soluţie: boicotul:
"În anii '80 ai copilăriei mele, eticheta «made in China» era semn de viaţă mişto. Maşinuţele metalice cu suspensii, tancurile şi avioanele teleghidate, tricourile cu imprimeuri cauciucate şi pasta de dinţi Maxam, cu gustul ei plăcut mentolat şi nu noroios precum al Pelamarului autohton, mă făceau să mă simt părtaş la o lume occidentală, care cumva ajungea la mine făcând un lung ocol prin Orientul îndepărtat. Între timp au trecut anii şi am scăpat de penuria comunismului, dar lumea s-a mondializat, iar eticheta «made in China» a ajuns pe toate gardurile, semnul universal al produselor ieftine şi al capitalismului comunist chinezesc.
Pornind de la această premisă, Sara Bongiorni, o jurnalistă «made in USA», şi-a propus ca timp de un an de zile să boicoteze tot ce înseamnă chinezărie şi să nu mai cumpere nici măcar un băţ de chibrit pe care să atârne eticheta «made in China». Numai ce ţi-a trecut prin cap această idee şi te-apucă ameţeala. Pentru un om normal, aruncat într-o economie consumeristă, plină de super-hiper-megamarket-uri, chinezăriile sunt ca apa pentru organism: în trei zile mori fără ea. Şi totuşi, Sara Bongiorni s-a încumetat şi, alături de familia sa, care a sprijinit-o în acest act nebun de martiraj, a traversat pustiul comercial fără să dea un cent pe ceva care să fie făcut în China. Cât de greu a fost pentru săraca mamă, soţie, eroină, în condiţiile în care aproape tot ce înseamnă pe lumea asta periuţă de dinţi, electrocasnică, echipament sportiv, ornament de Crăciun şi aşa mai departe se produce în China, am aflat din cartea jurnalistei «Un an fără "made in China"», relativ recent apărută în librării. Dacă nu v-am stârnit curiozitatea, imaginaţi-vă doar ce conflict interior se poate naşte în sufletul unei mame care şi-a promis să nu cumpere nimic chinezesc, dar ai cărei copii îşi doresc disperaţi jucării de pluş."
Îmi aminitesc, am răsfoit cartea şi m-a pus pe gânduri. Ce te faci însă că în România este şi mai grav Nu demult am auzit că pe aici a fost descoperită o fabrică unde se contrafăceau chinezăriile! Adică, peste câţiva ani, vom ajunge să vorbim cu nostalgie despre produsele făcute pe vapor...
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
