Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Puţine lucruri iubeşte românul mai mult decât proprietatea (în acest punct, dacă citiţi împreună cu partenerul de viaţă acest text, veţi fi întrebaţi "Pe mine mă iubeşti mai mult, iubi?" - ştiţi ce să răspundeţi, sper). De aceea foloseşte tot felul de metode pentru a şi-o proteja de oamenii răi care vor să i-o fure. Florin Spiridon, din Piatra-Neamţ, a realizat o analiză rece şi, din păcate, ne-a demonstrat că cele mai populare dintre ele sunt şi cele mai ineficiente. Iată şi de ce:
"Câinele de pază: Această metodă antifurt prezintă avantajul simplităţii: trebuie doar să iei o potaie, să o înfometezi până se prosteşte şi se înrăieşte şi să o legi în locul care trebuie păzit. Din păcate, metoda prezintă acelaşi avantaj - al simplităţii - şi pentru hoţ, care trebuie doar să se doteze cu o bucată de carne pentru a hrăni biata lighioană flămândă. După care, de obicei, redutabilul câine de pază îl iubeşte atât de mult pe hoţ că se oferă să-i ţină de şase şi să-i ordoneze prada în ordine alfabetică.
Oglinzile de maşină inscripţionate: Adevărul e că un individ care preferă să-ţi fure oglinda de la maşină decât să se ducă să-şi cumpere una nouă sigur o să fie foarte jenat de faptul că ai scris ceva pe ea. Pe de altă parte, s-ar putea să ai norocul ca în felul ăsta să-l determini să-ţi ia nu doar o oglindă, ci toată maşina, fiindcă măcar aşa nu-şi mai dă nimeni seama că oglinda e furată. Spun «norocul» fiindcă, să fim cinstiţi, e mai uşor să-ţi cumperi o maşină nouă de la zero decât să te chinui să găseşti o oglindă pentru un model anume.
Lacătul cu cifru: Nu putem să nu recunoaştem că lacătul cu cifru e totuşi folositor dacă dai peste un hoţ cu mult timp liber la dispoziţie, care are chef să încerce sute de combinaţii ca să-ţi deschidă ţie valiza cu chiloţi şi maieuri sau să-ţi fure bicicleta. Lacătul e însă ceva mai puţin folositor dacă hoţul dispune de acea misterioasă ustensilă din arsenalul infractorilor cunoscută drept «pânză de bomfaier».
PIN-ul de la mobil: PIN-ul protejează practic telefonul de o singură persoană: de tine. Hoţul oricum o să arunce SIM-ul, că n-are ce face cu abonamentul tău - sau sperai cumva că o să aibă bunul-simţ să te caute ca să mergeţi împreună să transfere contractul pe numele lui? În schimb, tu foarte probabil ai să-ţi uiţi PIN-ul, dacă nu-l păstrezi pe cel din fabrică (caz în care nu eşti prea protejat de hoţi, mă gândesc eu). Aşa încât ar fi bine să mai ai încă un mobil la tine de pe care să poţi suna ca să ţi-l deblocheze pe primul. Asta, bineînţeles, dacă nu ai dat de mult cu el de pământ de draci - şi atunci nu mai bine lăsai să ţi-l ia din buzunar un om amărât?
Antifurturile de la roţi: Antifurturile de la roţi sunt foarte utile doar dacă ai norocul să dai peste un hoţ uituc, care a uitat să-şi ia scule de acasă şi acum, în faţa maşinii tale, îşi dă o palmă peste frunte: «Bă, bou mai sunt. Să vezi ce scandal o să-mi facă nevastă-mea. Lasă că revin mâine cu o cheie de antifurturi». Acest avantaj e oarecum anulat de dezavantajul că s-ar putea ca şi tu să uiţi sau să rătăceşti respectiva cheie, moment în care, dacă ţi se dezumflă o roată, ai să-ţi doreşti să dai peste un hoţ. Dar nu peste unul uituc, desigur.
Alarma de la maşină: Singura situaţie în care alarma auto ar fi cu adevărat utilă ar fi aceea în care ai dormi lângă maşină. În rest, singurii care o aud sunt vecinii. Ai să-ţi dai seama de asta când or să vină la tine la uşă să-ţi spună «Cred că ţi-au furat maşina, am auzit sunetul alarmei tale îndepărtându-se în zare». Sau, dacă ai noroc, «E, după ce alarma ţi-a sunat vreo oră încontinuu şi nu te-ai îndurat să o închizi, ţi-am închis-o eu, vecine. Cum? Cu un ciocan, normal»."
Uau, nu cred să existe ceva mai enervat decât o alarmă de maşină. Nu demult, mai bine de o jumătate de zi am auzit cântecul de lebădă al unei alarme de maşină. Până când a dat colţul, mi s-a lamentat în faţa geamului, a chirăit, a bâzâit, a zumzăit şi schelălăit ca toate şarlele care au trecut prin faţa maşinii stăpânului ei, în scurta sa viaţă de alarmă auto. Dacă a ajuns în raiul alarmelor auto sper să se fi făcut sirenă de maşină de poliţie pentru că se pare că asta şi-a dorit toată viaţa.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
