Peste tot aud şi citesc că este bine să faci sport! Dar cică degeaba tunzi iarba, sădeşti o floare ori un pom în faţa casei, că nu se pune! Ăşta nu e sport!
Trebuie să mergi într-un cadru organizat, adică la sală ori pe stadion să alergi ca marii sportivi! Iar dacă în final te decizi să faci şi pasul ăsta, adică să mergi la sală, trebuie avute în vedere câteva aspecte. Eu aşa am procedat.
Primul lucru: echipamentul. Echipamentul este foarte important aproape că face totul! Am ales cu atenţie de la încălţări la tricou şi special o bluza de trening pe care să scrie "România". Să creadă lumea că sunt de la vreun lot national. Nelipsite trebuie să fi căştile din urechi, de fapt acestea întregesc recuzita. A...şi sticla plină cu apă! Toate acestea asigură oricui o intrare de efect în orice sală se sport!
Al doilea aspect: mişcările de încălzire. Deşi eram deja moartă de oboseală încă dinainte de a ajunge la sală (uneori e suficient drumul pentru a transpira ca după un adevărat maraton) am deschis sesiunea de antrenament cu câteva mişcări de încălzire. Ele ar avea cică un efect benefic atât înainte cât şi după anternament. Dacă ştii să le faci. Eu habar nu am, dar se uitau cei de prin sală la mine de ziceai că sunt vreo atletă, nu alta! Iniţial am crezut că echipamentul are vreun cusur. O fi rupt în coate mi-am zis. Dar nu! Era impecabil! Aplecări pe un picior, pe celălat picior, mişcări ample de respiraţie, joc de glezne, rotiri de braţe în toate direcţiile, de nu ştiai dacă înot, zbor sau mă pregătesc de fugă. În tot acest timp, în jurul meu o mulţime de gură-cască!
Aspectul trei: alergarea pe bandă. Important este să faci paşii mari, ca un adevărat atlet. După vreo 15 minute ( că nu rezist mai mult) mă năvăleşte valul de transpiraţie. Chiar şi în aceste condiţii mi-am impus să rezist. În acest caz, sudoarea e semn al sacrificiului în slujba mişcării şi al muncii.
Partea a patra: hidratarea. Normal că trebuie să bei apă, dar contează cum, e nevoie de stil! Când văd şi eu că nu mai pot, că îmi dau sufletul şi sunt roşie ca racul iar cel de lângă mine, cu care am început concomitent alergarea tocmai ce grăbeşte ritmul, ce pot să fac? În niciun caz nu pot abandona aşa, ca o începătoare! Atunci mă prefac că mi s-a desfăcut şiretul şi trebuie să mă opresc ca să mă închei ori că trebuie neapărat să beau apă. Oricare dintre variantele abordate este bună pentru a masca abandonul!
Dar să revin la stil. Profesioniştii nici nu duc sticla la gură, ci îşi toarnă de undeva de sus, pe la 10 centimetri deasupra gurii. Riscul de a te îneca în acest caz şi implicit de a mă face de râs este mare! Dar atunci când îmi iese, satisfacţia este nepreţuită.
Ultimul episod: iesirea din scenă, pardon sală. Trebuie să fie triumfală. Mersul lent, ca la unui om cu adevărat ostenit. Capul trebuie să fie uşor dat pe spate, nicidecum privirea în pământ. Doar rataţii ţin privirea în jos. Sfat pentru bărbaţi: dacă v-a mai rămas ceva apă în sticlă, trebuie să vi-o turnaţi pe cap! Acesta e momentul! Am văzut eu la televizor că aşa fac sportivii adevăraţi!
| < Anterior | Următor > |
|---|
