Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
V-aţi gândit vreodată câte lucruri folositoare s-au mai inventat şi câtă grijă există pe lume pentru confortul şi fericirea fiinţei umane? Am citit recent că un scriitor american de origine afgană a făcut o listă cu cele mai importante zece invenţii ale umanităţii. Criteriile esenţiale au fost utilitatea maximă, perspectivele revoluţionare, impactul şi implicaţiile utilizării în viaţa de zi cu zi. Mi s-a părut cu atât mai interesant cu cât eu, cel puţin, zilnic mă gândesc ce aş face fără anumite obiecte, cum ar fi viaţa mea fără ele, binecuvântez şi înjur, în egală măsură, anumite invenţii.
Pe primul loc, omul nostru a pus ceasul. Utilitatea lui e indiscutabilă. Pentru mine ceasul (sau mai bine zis, timpul arătat de diferitele ceasuri din jurul meu) este întotdeauna altul. Şi nu pentru că trece repede, ci pentru că fiecare ceas în parte îmi arată altă oră. Încerc să fur de la fiecare între două şi 14 minute. Ce mă stresează pe mine foarte tare e faptul că deşi la ora actuală avem milioane de ceasuri în jurul nostru, lumea întârzie în cele mai multe cazuri, iar eu care sunt obsedat de punctualitate, fac bube pe piele şi mă isterizez. În concluzie, ceasul e o invenţie minunată, nu are bile negre din partea mea. Dar cred că ar trebui inventată vreo şmecherie ataşată ceasului care să-i pocnească pe cei care întârzie.
A doua mare invenţie în viziunea afganului este WC-ul. Genial! Dacă ar învăţa oamenii şi să tragă apa după ei, şi să şteargă buda după, ar fi senzaţional şi mi-ar da şi lacrimile de emoţie.
A treia invenţie - maşina de tipărit. Trăiască nenea Gutenberg, mare om, mare caracter. Păcat că multe din chestiile tipărite la ora actuală nu ar merita să beneficieze de aşa o invenţie, dar măcar putem alege să nu citim toate prostiile (cel puţin, după terminarea liceului, când suntem obligaţi să citim diverse scriituri mai mult sau mai puţin plăcute).
Pe locul patru sunt antibioticele şi imunizarea. Mi-am adus aminte, aiurea, de o profesoară din liceu care spunea că mai dă din când în când câte o molimă, o SIDA, o plagă pe pământ, că ne mai rarefiem şi noi natural, măcar o idee. În viziunea mea, antibioticele au ajuns deja mai mult ceva negativ decât pozitiv. Atât de "la îndemână" ne e să ne vindecăm artifical, încât organismul nostru nu mai ştie să lupte şi singur. Şi uite-aşa, dacă acum sute de ani se murea de infecţii şi varicelă, acum se moare de inimă, cancer şi SIDA. Aşa că ce-am avut şi ce-am pierdut?
Pe locul cinci găsim telefonul. N-are rost să mai spunem ce face şi cât e de folositor. Deja am trecut pragul folosirii lui şi am ajuns la momentul abuzului. Când aveam doar fixul, era numai bine. Cine avea musai nevoie de tine, insista până te găsea acasă. Cu mobilul, în schimb, pe de-o parte am devenit puţin neajutoraţi, adică, nu ne mai descurcăm în situaţii mai delicate sau mai critice de unii singuri pentru că în general sunăm repede un cunoscut care să ne ajute. Pe de altă parte, am devenit mai paranoici şi mai nerăbdători. "Ce s-a întâmplat??? Am găsit 10 apeluri pierdute de la tine. A murit cineva?" "A, nu, doar vroiam să-ţi spun că am luat eu apă. Şi am sunat de mai multe ori."
Al şaselea loc e ocupat de electricitate. Dacă până acum n-aş putea spune că nu îmi închipui viaţa fără cele de mai sus, fără curent electric nici nu concep că aş putea exista. N-am decât cuvinte de laudă pentru inventatorii lui. Am câteva amintiri traumatizante, cum ar fi momentul când am uitat că ştecherul de la casetofon e spart şi mi s-a blocat gura într-un rânjet sinistru pentru câteva zeci de secunde când am pus mâna pe el, dar în ansamblu, curentul electric e foarte tare!
Următoarea invenţie pe listă e automobilul. În afară de faptul că dă anumite dependenţe, maşina e foarte tare. Are personalitate, te reprezintă, te duce unde ai nevoie, e un rău necesar. Dar aş putea trăi mult mai bine fără un număr extrem de ridicat de aşa-zis şoferi imbecili, fără educaţie, zmei, aşii volanului, Barbie la volan, lista rămâne deschisă.
Numărul opt pe listă e răul în stare pură - televizorul. Din fericire, am reuşit să-mi restrâng la maximum timpul petrecut în faţa lui. Şi mi-e foarte bine. Dar, deşi tehnic am înţeles raţionamentul (cu emiţătorul, semnalul, impulsul, canalul, receptorul, bla bla), emoţional tot nu pot să accept cum naiba îmi apare mie Andreea Esca în ecran?!
Pe locul nouă e calculatorul, cel cu care am o relaţie specială. Îl alint, îl înjur şi am ajuns să nu îmi mai prea imaginez viaţa fără el. Dar, ca să nu mă robotizez de tot, încă mai scriu multe texte mai întâi pe hârtie. Încă îmi mai plac fotografiile pe hârtie. Dar trebuie să recunoaştem că ne cam conduce viaţa şi ne umple de nervi atunci când ne face figuri.
Pe ultimul loc, domnul afgan a pus mai multe la grămadă. Ingineria genetică, pilula contraceptivă şi internetul. Toate trei la extreme, între binecuvântări şi invenţii diabolice.
E clar că pe vremuri vedetele saloanelor de inventică erau motorul cu abur, telefonul sau bateria reîncărcabilă. Cum de s-a ajuns ca acum, de cea mai mare mediatizare să se bucure cearşaful afrodisiac, ţânţarul care vaccinează ori chiloţelul prevăzut cu elastic? Cred că ar trebui să înţelegem de ce savanţii se preocupă de introducerea oxigenului activ în detergenţi şi a coenzimei Q10 în şampon, precum şi de îmbunătăţirea iauturilor şi a pastei de dinţi. Dumneavoastră, dacă aveţi soţul instalator, nu-l puneţi să vă repare ţevile din casă? Atunci, soţiile savanţilor de ce nu şi-ar ruga bărbaţii să facă şi ei ceva util pentru casă? "Eu înţeleg că eşti pe cale să descoperi leacul pentru cancer, dar uită-te şi tu ce pete sunt pe faţă asta de masă... Detergentul meu nu le poate face faţă. Eşti om de ştiinţă, găseşte o soluţie. A, şi vezi că pe ăla micu' îl taie chiloţii, poate descoperi ceva şi pentru el". E un lucru sigur că Einstein a descoperit teoria relativităţii noaptea, după ce culca nevastă-sa, fiindcă seara avea mereu discuţii de genul: "Bine, Albert, de deformarea spaţiului ai timp, dar să inventezi ceva să nu mai plângă ăsta micu' n-ai niciodată chef".
Pe viitor, ca să nu mai doarmă pe preş, toţi oamenii de ştiinţă însuraţi or să se concentreze pe probleme precum pantofi mai comozi, diete sănătoase sau jucării pentru bebeluşi, iar în maximum cinci ani Nobelul se va da la categoriile "Rufe pufoase", "Scutece confortabile", "Scos pete" şi "Anti-mătreaţă".
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
