Încă de la începutul veacului trecut, au existat dispute extrem de aprinse în jurul neologismelor. Astfel, în studiul intitulat Neologismele, publicat în 1881, Titu Maiorescu consideră că "împrumuturile neologice constituie o cale firească şi necesară a progresului lingvistic, a modernizării limbii române, însă neologismele trebuie să fie adoptate raţional, acolo unde sunt absolut necesareşi, de preferat, din limbile romanice, în special din franceză."
Adevărat este că influenţa franceză exercitată asupra lexicului românesc a fost indiscutabil, cea mai puternică, până în 1990. Graţie ei, româna s-a îmbogăţit cu câteva mii de cuvinte. Este o realitate de necontestat că terminologia românească politico-socială, militară, administrativă, juridică, filozofică, medicală şi ştiinţifică este, majoritar, de origine franceză. Un inventar al termenilor de origine francză ar ocupa un spaţiu tipografic întins, îngăduindu-ne să menţionăm doar câţiva termeni de dată recentă: abjura "a renega public o credinţă, o doctrină", ablaţie / ablaţiune "îndepărtare a unui organ, a unui membru al corpului omenesc sau a unui ţesut patologic", abscons "greu de înţeles", acciză "impozit indirect, instituit asupra produselor şi serviciilor de primă necesitate", acquis folosit în română în sintagma acquisul comunitar "drepturile şi obligaţiile statelor Uniunii Europene, actele normative respective", acribie "corectitudine, exactitate, rigoare ştiinţifică", butic "magazin mic", charismă "calitatea unei persoane de a plăcea, de a se impune în viaţa publică", draconic "care este foarte aspru, de o severitate excesivă", a refula "a respinge în subconştient dorinţe, idei, reprezentări" şi a defula "a exterioriza refulările", modic "modest ca valoare", fezabil "care poate să fie făcut", rebarbativ "respingător, urât", redemţiune "mântuire, izbăvire" şi atâtea altele.
Începând cu ultimul deceniu al secolului trecut, lexicul românesc s-a îmbogăţit considerabil cu termeni deloc sau foarte rarfolosiţi în exprimarea curentă a românilor, cei mai mulţi fiind de origine englezească: aftershave "cremă, soluţie folosită după bărbierit", agreement "acord", airbag "dispozitiv de protecţie instalat în autoturism", babysitter "persoană care are grijă de un copil în casa acestuia", background "fundal", bestseller "lucrare literară ce deţine recordul la vânzări", board "consiliu de conducere", brand "marcă de fabrică", broker "agent care vinde sau cumpără", cash "cu banii jos", casting "acţiunea de a alege actori pentru o piesă de teatru sau un film",charter "avion sau navă care circulă pe bază de contract", discount "reducere", e-mail "scrisoare în format electronic", grepfruit, plural grepfruturi, holding "societate monopolistă", jacuzzi, jeep, ketchup, leasing, mall, mass-media, on-line, party "petrecere", tabloid, weekend etc.
Mulţi oameni de bună credinţă văd un pericol în pătrunderea masivă 1n limba română a unui mare număr de neologisme din engleză, germană, italiană şi spaniolă, considerându-le elemente lexicale suspecte şi neasimilabile. Realitatea este alta. Ce-i drept, există un asalt al neologismelor în limba română, mai ales al celor de origine englezească, dar mulţi dintre termenii de dată recentă au pătruns adânc în vocabularul tuturor straturilor sociale, fiind absorbiţi de acestea cu precipitare şi aviditate, sursă de inspiraţie pentru umorişti.
Explicabile prin legăturile tot mai largi şi mai consistente cu statele europene şi ale lumii întregi, neologismele vor avea o viaţă mai lungă sau mai scurtă, ştiindu-se că şi limba română evoluează după legi proprii.
| < Anterior | Următor > |
|---|
