Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Pe vremuri la televizor putea apărea câte un Iosif Sava. Un tip ciudat cu o voce groasă şi mormăială continuă, cu faţă de bufniţoi, cu nişte ochelari funduri de şampanie, fan al lui Bach şi Schuman, care făcea o emisiune de cultură muzicală. În spatele personajului sătea un pasionat al muzicii clasice, un de-ăla ce venea dintr-o familie în care s-a făcut muzică vreme de 300 de ani, un erudit în domeniu.
Pe vremea aia, pe lângă Emanuelle la 1 noaptea, se mai putea găsi şi câte un Iosif Sava. De bine sau de rău, te împiedicai de el. Vacanţa Mare făcea mişto de el. Vă daţi seama, la spectacolele lor puteaţi auzi de un tip care realizează emisiuni culturale şi publicul ştia despre cine e vorba.
Acum am rămas cu miştourile, telenovele semiporno şi fără nicio televiziune în România capabilă să mai promoveze aşa ceva. Apropo, televiziunea de stat l-a dat afară cu puţin timp înainte să moară, prin '98. Dar s-a găsit loc pentru surprize - surprize.
Mi-am dat seama ce sistem de valori ciudat avem noi în zilele astea, când am citit scrisoarea trimisă de Tudor Ştefanache, un pietrean de 35 de ani, un cinefil pasionat, aflat în căutarea valorilor.
"Peste tot se vorbeşte despre marile reuşite ale filmului românesc din ultimii ani, dar nimeni nu pare să sesizeze că 1973 a fost cel mai bun an pentru cinematografia românească. Am văzut recent «Double Indemnity» şi numele unuia din actori mi-a atras atenţia: Edward G. Robinson. Îmi povestise anul trecut un prieten despre el, e unul din marii actori americani. Tipul este considerat ca fiind singurul român care a câştigat Oscarul pentru că s-a născut la Bucureşti dintr-o familie de evrei români. Sigur îl cunoaşteţi, e stereotipul gangsterului din filmele americane interbelice, i se trage de la filmul «Little Caesar». Şi Bugs Bunny făcea mişto de el. Tipul a luat Oscarul post mortem, pentru întreaga carieră, în 1973.
Dar mai există un român de-al nostru care a luat Oscarul, în viaţă fiind, culmea, tot în 1973. Îl cheamă John Houseman, născut la Bucureşti, tot cu un tată evreu-român-neamţ. În 1973 a luat Oscarul pentru cel mai bun rol secundar pentru filmul "Paper Chase". A mai lucrat cu Orson Wells la Citizen Kane şi, culmea, e mai mult cunoscut pentru asta decât pentru faza cu Oscarul.
Printre românii care au mai cochetat cu Oscarul se numără Jean Negulesco, nominalizat la Oscar pentru «Jonny Belinda» şi nu se numără Sergiu Nicolaescu în ciuda faptului că 140% din români cred asta.
Alţi români de-ai noştri sunt Erwin Stoff, producătorul lui Matrix (e trecut acolo că-i agentul lui Keanu Reeves) şi Samuel Lerner, cunoscut pentru că a compus melodia «Popeye the sailor Man»."
OK! domnule Ştefanache, e bine să ştim şi astfel de lucruri, dar trebuie să recunoşti că în ziua de astăzi sunt tot mai greu de aflat. Altele sunt valorile căutate. De exemplu, în orice zi, n-ai cum să nu dai la televizor peste cel puţin un film cu vampiri. În ziua de astăzi, la televizor, doar copiii, animalele, sexul şi vampirii vând. Poate să-mi explice cineva ce-i cu invazia asta? Nu, nu e vorba de vampirii care sug sângele poporului, despre care zbiară Vadim.
Am încercat câteva explicaţii de ce vampirii au aşa o căutare. Or fi apreciaţi poate pentru că în timpul zilei, femeile nu au nici o obligaţie faţă de vampiri, deci pot să stea cu fetele la shopping sau la coafor. Sau poate pentru că sunt puternicide la dieta cu puţini carbohidraţi, mult sânge şi mult somn (cică sunt şi deştepţi, în ciuda faptului că lipsa de carbohidraţi prosteşte). Ori pentru că sunt romantici; se ştie că vampirii o caută o eternitate pe "aceea", iar fiecărei femei îi place să-şi imagineze că ea e aia.
Totuşi, ce caută atâţia vampiri la televizor?
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
