Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Am o prietenă care e de ceva timp într-o relaţie cu un tip, care la rândul lui e într-o relaţie cu un câine, în sensul că îl deţine şi îl creşte în casa domniei sale. Până la apariţia prietenei mele, casa era sub semnul burlăciei, tipul şi câinele convieţuind armonios, fiecare cu tabieturile sale de mascul. Odată cu apariţia unei femei în viaţa lor, lucrurile s-au schimbat. Au apărut noţiuni destul de confuze pentru cei doi, precum trezitul de dimineaţă, servirea micului dejun împreună, gătitul seara şi alte lucruri specifice cuplurilor.
La început, câinele nu prea înţelegea ce-i cu femeia aia în casa lor. S-o fi gândit că e un musafir şi nu şi-a mai bătut capul cu ea. Oricum, stăpânul lui nu era vreun sihastru, lumea perindându-se regulat prin locuinţa lor. Deci, era obişnuit cu casa mai mereu plină. După ceva timp însă, câinele s-a prins că e ceva necurat cu femeia. Dimineaţa era acolo, seara la fel... "Ce coada mea, asta n-are casa ei? Ce tot vine pe aici şi mănâncă din timpul MEU de scărpinat pe spate? Ia să o sabotez, să plece şi să mă întorc cu stăpânul la viaţa noastră de burlaci! Prea miroase a levănţică în casa asta, în loc de bere!", şi-o fi zis câinele.
Şi s-a pus pe treabă! Dacă îl duce ea afară, nu face nimic, în afară de a pufăi nervos. Când vine şi stăpânul, totul se rezolvă. Se pune sfidător în faţa uşilor şi n-o lasă să treacă. Chiar dacă ştie foarte bine că nu are voie să urce pe masă, în momentul în care stăpânul iese chiar şi pentru cinci minute din casă, escaladează masa, doar ca să îi "râdă" ei în nas. Acceptă lesa pusă de ea ca să meargă afară, doar ca să fugă rapid spre locurile unde oamenii pun mâncare pentru câinii şi pisicile de pe stradă. În mod normal, dacă ieşea cu stăpânul, mergea mai cuminte decât un mieluşel şi nici măcar nu privea spre locurile respective.
Războiul continuă, vedem cine va ceda primul. Bărbaţii probabil vor ţine cu câinele. Nu mă credeţi? Atunci citiţi şi voi scrisoarea pe care am primit-o de la Darius Corduneanu, din Piatra-Neamţ:
"Aţi răspuns vreodată la sondajele de tipul «Ce aţi lua cu dumneavoastră pe o insulă pustie?». De regulă, bărbaţii răspund ceva de genul «un briceag, o lanternă, o carte groasă, un cartuş de ţigări şi un câine», dar niciodată o femeie. Eventual, o revistă porno, dar niciodată o femeie.
La ce folosesc obiectele mai sus amintite, ştim deja. Să vedem acum de ce un câine şi nu o femeie.
În primul rând, un câine nu te va pisa la cap să-l iei de nevastă - câinele e un animal inteligent, ştie că pe o insulă pustie nu există biserici sau oficii de stare civilă. De asemenea, nu-ţi va face scandal dacă întârzii şi nu va întreba unde ai fost până la ora asta, dat fiind că ştie bine că nici baruri sau gagici nu prea există pe o insulă pustie. În plus, câinele n-o să-ţi reproşeze că n-ai reuşit să vânezi toată ziua decât doi şobolani anemici, n-o să te trimită să-i faci rost de ulei de măsline şi n-o să-ţi pretindă să devii directorul insulei.
Un alt motiv pentru care bărbaţii nu ar lua niciodată cu ei pe o insulă pustie o femeie ţine de protejarea mediului. Fiind un habitat izolat, există mari şanse ca pe insula respectivă să trăiască specii unice în lume. Ar fi păcat ca specii care au supravieţuit dinozaurilor, glaciaţiunilor şi erupţiilor vulcanice devastatoare să fie ameninţate cu extincţia doar pentru că prietena ta îşi doreşte foarte mult o hăinuţă de blană, să nu se facă de râs că n-are ce îmbrăca în caz că vă descoperă cineva şi vă salvează."
Visuri domnule Corduneanu. Oricât de mult şi de departe ar fugi un bărbat, de nevastă tot nu se poate ascunde. Dacă se duce pe o insulă pustie, o s-o găsească acolo, bombănind despre ce fel de insulă pustie mai e şi aia unde nu găseşte un fir de leuştean, o amărâtă de cremă pentru protecţia solară cu filtru UVB şi UVA sau măcar un delfin zglobiu care să o salveze din marasmul căsniciei. În plus, hai să fim serioşi, oamenii însuraţi ştiu că nu mai există insule pustii de pe vremea lui Robinson Crusoe. Visătorilor.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
