Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Nu ştiu dacă aţi avut răbdarea (sau ghinionul) să urmăriţi, săptămâna trecută, ştirile de pe orice canal cu mofturi de seriozitate. Dacă nu, vă spun eu ce-aţi pierdut: s-a găsit iod radioactiv în România, vezi bine, provenit de la accidentul nuclear de la Fukushima! Haoleuuu! Săriiiţi! Fugiiiţi! Ce ne faceeem?
După toate strigătele de alarmă, Gheorghe Fotea, un cititor mai hâtru ne-a întrebat: "Eu am la mine acasă unde locuiesc cu domiciliul, un buton pe peretele zidului, dacă-l apăs se face lumină în odaie. Am auzit la televizor că toate chestiile astea radioactive luminează. Credeti că ar trebui să nu mai apăs butonu'?"
Domnule Fotea, cred că în primul rând ar trebui să nu vă mai uitaţi la televizor. Că pe vremea asta, orice nimic devine ştire. Orice papagal de prezentator convins că un "rem" e o formaţie de muzică care ne doare pe toţi ajunge expert în fizica nucleară şi efectele razelor gamma asupra crăiţelor. Aşa am văzut la vreo marţi sau miercuri, par egzamplu, una dintre fetele de la un post de ştiri: oricât încerca unul s-o convingă că nu e cazul să fugă panicată din cameră, fata nu voia decât asta. Omul se chinuia să-i explice de ce măsurătorile vin de la Slănic Prahova, ce înseamnă ele, cum totul e OK, ea nu-şi-nu, că e producţia de lapte de oaie a ţării în pericol acum, în ajunul Paştelui.
Deci, s-o lămurim repede, până nu dau extratereştrii peste noi, că iar n-avem tichiuţele de staniol pe cap. Prezenţa măsurată a iodului radioactiv în apa de ploaie este echivalentă cu prezenţa unei picături (să zicem tot de iod, na, că e moviliu şi s-ar vedea bine) într-un râu lat de un kilometru, adânc de 10 metri şi, ţineţi-vă bine, lung de 100.000 de kilometri! Adică numai de două ori şi jumate cât circumferinţa Terrei. Pentru cei care nu-s chiar cele mai strălucitoare becuri din instalaţia de Crăciun, circumferinţa Terrei e lungimea Ecuatorului.
Sau altefl, la noi concentraţia maximă de iod radioactiv măsurată în apa de ploaie depaşeşte pe cea permisă în apa potabilă cam de 7 ori. Singura recomandare e să nu sefolosească apă de ploaie ca apă potabilă timp îndelungat, astfel încât într-un an să nu se acumuleze o doză de radiaţie peste valoarea maxim permisă.
Altfel, în general românii au trecut în stil propriu peste ameninţare şi au născocit bancuri şi înjurături noi. S-ar părea că cea mai nouă şi mai terifiantă înjurătură e trimiterea la Fukushima. Cel mai la modă blestem, cum ar veni. Nu mă îndoiesc că, în anumite medii, mai dubioase, circulă deja şi vreun "Mânca-te-ar radiaţiile!".
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
