Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Unii se droghează cu alcool şi tutun, alţii cu iarbă, cocaină, heroină sau mai ştiu eu ce. Există însă şi oameni care se droghează cu tehnică. Chiar mă întrebam mai demult ce gen de dependenţă dă. Se lasă cu sevraje d-alea nasoale? Dureri musculare, transpiraţie, frisoane, gânduri de sinucidere, tremurături, voci, vedenii, senzaţia de gândaci care circulă pe sub piele? Când nu au acces la un telefon mobil, la un computer sau la alte gadgeturi dintr-astea, cum se descurcă? Sunt multe persoane sau familii în această situaţie? Că, dacă da, poate ar fi momentul să se înfiinţeze o clinică de dezintoxicare.
O serie de răspunsuri am găsit în scrisoarea trimisă de Laura Ioana Ciudin, o cititoare din Piatra-Neamţ, pe care computerul a adus-o la capătul răbdării.
"Viaţa noastră s-a mutat, de ceva vreme, în măruntaiele calculatorului. Sau computer, cum îi spunem mai emfatic. Fără mouse nu mai facem nici pipi. Prin anii '80, le scriai părinţilor o dată pe lună, pe foaie dictando, cu stiloul chinezesc, «dragă mamă, dragă tată, aflaţi despre mine că sunt sănătos, ceea ce în principiu vă doresc şi vouă». Lipeai plicul, stăteai la coadă la poştă, trimiteai par avion, primeai răspuns tot pe foaie dictando, după cinci săptămăni. Veştile circulau greoi, aflai în iunie că în aprilie a născut cumnată-ta şi-a făcut şi botezul între timp, deci ai scăpat de obligaţii.
Internetul a băgat în comă toate uneltele de scris. Câţi mai ştim să scriem cu stiloul fără să ne umplem de cerneală pe bluză şi pe bot? Dacă n-ar fi să ne mai semnăm cu pixul pe vreun formular din când în când, am uita să scriem de mână, pur şi simplu. Mâzgâlim cu creionul de parcă am scrie cu mâna stângă. Mult mai uşor ne vine să mitraliem mesaje pe tastatura computerului. Mai ales ca aşa ne putem scuza mai onorabil greşelile. Nu se cheamă că nu mai ştii limba română (sau că n-ai ştiut niciodată ca lumea) ci că ţi-a sărit degetul în gol când să baţi cratima. Dacă scrii «vre-o», «voi fii» sau «albaştrii», dai vina pe tastatură, nu pe tovaraşa învăţătoare, care nu te-a plesnit la timp.
Nu mai avem capacitatea fizică să deschidem o carte, când dăm să o răsfoim facem gesturi dubioase, parcă am avea dulceaţă pe buricul degetelor. Pentru că Google îşi bate acum capul cu ceea ce pe vremuri ne băteam noi. Nu ştii când s-a născut Aurel Vlaicu, cand a domnit Vasile Lupu, cine a scris «De veghe în lanul de secară», cine-a inventat bicicleta, când a murit Gheorghiu-Dej şi cu caţi de «l» se scrie «broccoli»? Pui cuvântul cheie pe Google şi caută el, buchiseşte, selectează, îţi dă mură-n gura ta căscată concludent.
S-au inventat softuri pentru aproape orice ai de făcut pe lumea asta. Desigur, visul de aur al omenirii e ca softul să se trezească dimineaţă, să meargă la serviciu, să câştige 3.000 de euro pe lună, să toace zarzavaturi, să repare chiuvete, să meargă în vizită la soacră-ta, să ducă gunoiul. Acum mai facem haz de necaz, dar nu sunt sigură că, în câţiva ani, nu ne vom atrofia muşchii şi creierul, supravieţuind ca nişte parameci burţoşi, pe lângă măria-sa computerul."
Când am primit scrisoarea şi-am citit-o, m-am panicat. Mamă! mi-am zis, mă duc să-mi iau un stilou. Ori jumulesc vreo gâscă, îmi iau o lumânare, fac rost de nişte cerneală, sting becurile şi m-apuc de scris. Să fim serioşi! Toţi avem amintiri caretind să ne facă nişte conservatori: mirosul hârtiei virgine, cerneala abia uscată, tăietura paginilor fără de cusur, caietul cu reţete, dar asta nu înseamnă că trebuie să arunci computerul pe fereastră. Dar nici s-aştepţi să-ţi bage ăştia vreun cip în ceafă ca să fii mereu on-line. Ce progrese o să mai facă tehnica şi cum o să ne adaptăm, nu ştiu. Cu trezitul şi cu mersul la serviciu nu am probleme, dar dacă softul ăla de care vorbeşte doamna Ciudin o să toace zarzavaturi, o să repare chiuveta şi o să ducă gunoiul, de-abia-l aştept.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
