Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
V-a dat peste cap vremea? Ei bine, oamenii de ştiinţă (britanici, desigur) au descoperit că vacile ar fi cauza tuturor relelor în materie de schimbări climatice. Râgâie o bălţată în Ţara Galilor şi plouă cu grindină la Ghigoieşti. Nu-i minunat şi înfricoşător? Experţii au şi soluţii pentru contracarearea acestui "fenomen". Vor să hrănească vacile cu usturoi, lucru ce va reduce simţitor cantitatea de metan pe care bietele animale îl emană în atmosferă prin regurgitarea şi rumegarea hranei lor obişnuite. Ceea ce ar fi o frână serioasă în calea încălzirii globale.
Până ce-o să pună în aplicare noile strategii, lumea e chemată să rezolve o grea ecuaţie lingvistică. Ne-a pus la treabă Paul Negoiţă, un cititor din Piatra-Neamţ.
"De ce se zice «căţel de usturoi» şi nu «pisoi de usturoi», «hamster de usturoi» sau «canar de usturoi»? Latră cumva şi n-aud eu? Muşcă? Dă din coadă? Ţine la distanţă duşmanii? A, da, asta s-ar putea să fie. Mirosul celui care a halit «căţelul» funcţionează ca un dog german fioros. În cazul ăsta, toate lucrurile cu miros neplăcut ar trebui să se cheme cu «căţel»: «un căţel de şosete murdare», «un căţel de tricou transpirat», «un căţel de ceapă», «un căţel de brânză mucegăită», «un căţel de ou clocit», un «căţel de WC public» şi aşa mai departe. Păi, nu?"
Domnule Paul Negoiţă, cine şi-a permis să mănânce usturoi lângă tine şi să devină astfel muză puturoasă? Mergând pe logica dumitale, eu am cunoscut ieri un căţel de microbuz. Se pune?
Altfel, să ştii că la grea muncă m-ai pus. Am căutat peste tot, m-am apucat să inventez etimologii, dar nu mi-a ieşit nimic. Sau aproape nimic. Oricum, E clar că mai întâi se separă cu grijă căţelul de câine de căţelul de usturoi. La origine n-au nimic de-aface unul cu celălalt. Apoi, căţelul de câine vine din diminutivul latinesc "catellus" (al lui "canis"). Căţelul de usturoi ar veni, după Sextil Puşcariu, din latinescul "cap(i)tellum" (de la "caput" - cap, căpăţână). E o găselniţă genială deşi cam riscantă şi Puşcariu a repudiat-o ulterior. Aşa că nu ne rămâne decât să ne zdrobim minţile în continuare.
Ce mi se pare interesant e cum îi spune maică-mea uneltei de zdrobit căţeii de usturoi: pisoi.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
