Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Deunăzi m-am reîntâlnit cu un prieten vechi şi-am petrecut o bucată de vreme vorbind despre una, despre alta. E un om calm de obicei, dar acum l-am văzut ambalându-se ca niciodată:
"În ultima vreme, am primit o mulţime de solicitări de a dona 2 % din impozitul pe venit unor diverse organizaţii; de fiecare dată, solicitanţii m-au încredinţat că banii mei vor fi folosiţi în scopuri cât se poate de nobile, cum ar fi acţiuni caritabile sau ecologiste, întărirea societăţii civile sau difuzarea culturii în mediile tinere.
M-au căutat nişte tineri care militează pentru terapia juvenilă prin lego. Prietenii lego-ului mi-au explicat că acest joc dezvoltă nebănuite abilităţi de învăţare şi disciplinează minţile tinere, invitându-mă să mă alătur, printr-o mică donaţie, luptei lor. Le-am făgăduit că voi reflecta serios asupra implicării mele în disciplinarea minţilor tinere, activitate atât de necesară societăţii noastre. N-am avut însă timp să studiez în amănunt problema, fiindcă imediat am fost asaltat de luptătorii împotriva cancerului mamar şi rugat să mă alătur lor. Direcţionând 2 % din impozitul datorat statului către duşmanii cancerului la sân, voi putea ajuta la realizarea unui număr semnificativ de mamografii şi, implicit, la păstrarea unei stări de sănătate corespunzătoare a societăţii noastre. Apoi, am fost solicitat să sprijin teatrul pentru liceeni. Manifestările culturale dedicate tinerilor aflaţi la vârsta critică a alegerii unui drum potrivit în viaţă sunt întotdeauna binevenite, iar recunoştinţa tinerilor pentru gestul meu va fi pe măsură. Nu mi s-a explicat şi cum se va manifesta această recunoştinţă - cumva, în loc să-mi spună «mai stai şi pe-acasă, băbăciunea dracului, că nu mai are loc omul de voi în troleibuz!», îmi vor ceda locul pe scaun?
Cei mai numeroşi şi mai insistenţi sunt ecologiştii. Zilnic, primesc mailuri emoţionante de la prietenii Roşiei Montane, Deltei Dunării, plajei şi pescăruşilor; de la duşmanii urbanizării şi globarizării, ai combustibililor fosili, ai bateriilor cu litiu şi ai pungii de plastic. Mi-aş dori foarte mult să mă implic în salvarea Pământului, dar momentan mi-a sărit o plombă, iar asta mă preocupă mai mult decât soarta Roşiei Montane."
Simţeam că greşeşte undeva dar, până n-a schimbat subiectul, eu nu am prins rând la vorbă. Acum îmi dau seama că aş fi avut contraargumente. Treaba stă cam aşa:
Dăm o grămadă de bani la stat - noi, ăştia, care respectăm legea şi ne lăsăm impozitaţi şi taxaţi, lună de lună. Nu prea ştim ce face statul cu banii noştri. Ştim, mai degrabă, ce nu face - nu construieşte drumuri, nu investeşte în sistemul sanitar, nu dă bani pentru educaţie, şamd. În general, statul nu respectă banii noştri; îi câştigă prea uşor şi nu e obligat să dea explicaţii pentru modul în care-i cheltuieşte. Nu-i merită. Va trebui să reglăm, la un moment dat, povestea asta. Dar, până atunci, putem să dăm un semnal de neîncredere statului acolo unde-l doare mai tare. Putem decide să dăm altcuiva o parte a banilor care ne sunt luaţi oricum prin impozitele pe venituri. Avem acest drept, să virăm doi la sută din sumele colectate ca impozit, unei fundaţii, unei organizaţii neguvernamentale (probabil că, pe la Ministerul de Finanţe, încă se caută vinovaţii pentru această scăpare - cum adică, să-i dai cetăţeanului dreptul să dispună de banii lui, odată ce finanţele au pus deja gheara pe ei?).
Eu aş alege SMURD. Cred că merită din plin banii mei. Dr. Arafat, acest palestinian naturalizat în România, a făcut mai mult pentru serviciile de urgenţă din ţara asta decât toate guvernele post-revoluţionare. Aş da şi "prietenilor lego-ului", chiar şi numai pentru că ştiu cât de fascinat e fiu-meu de chiţibuşurile alea mici şi ce minunăţii face din ele.
Important este că banii aceştia pe care putem să-i virăm cuiva, adică doi la sută din impozit, sunt oricum luaţi deja de stat; nu sunt sume suplimentare, sunt deja în buzunarele statului. E o plăcere să-i iei înapoi şi să-i oferi cui ştie să-i folosească aşa cum trebuie - şi, mai ales, ştie să-i respecte.
Şi să ne respecte şi pe noi.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
