Zilele trecute, în holul principal al Bibliotecii Judeţene a avut loc un simpozion pe tema implicării instituţiilor de cultură nemţene în viaţa persoanelor cu handicap locomotor.
Participanţii, majoritatea membrii ai Fundaţiei "Speranţa Doraly", au oferit celor prezenţi la eveniment un cadou... teatral. Emoţiile celor care interpretau personajele din schiţele lui Caragiale, "Amicii" şi "C.F.R." au început să crească odată cu sosirea invitaţilor. În timp ce unii căutau în public privirea blândă a însoţitorilor, alţii frămăntau în mâini paginile pe care aveau scris textul. Era evident că au depus mult efort pentru a da viaţă personajelor pe care urmau să le interpreteze şi că îşi doreau foarte mult ca totul să iasă perfect. Atât căt poate să însemne "perfect" pentru nişte oameni care fie nu au piciare, fie le au dar nu le pot mişca sau, în cazul cel mai mai fericit, dacă putem spune aşa, se deplasează cu dificultate. Pe alţii, boala îi face să se comporte ca nişte copii deşi sunt la vârste adulte. Cu siguranţă că atât ei, cât şi familile lor au trecut prin adevărat drame şi poate că încă mai trăiesc clipe groaznice...Cei mai mulţi au fost nevoiţi să trecă prin operaţii, zeci sau poate chiar sute de ore epuizante în care au făcut exerciţii de recuperare. Acestora, probabil, li se adaugă lipsurile, marginalizarea socială şi uşile trăntite în faţă.
Chiar şi aşa, aceşti oameni au multe lucruri pe care noi, ceilalţi, care ne considerăm "normali", nu le avem. Ei ştiu să dea valoare lucrurilor simple, stiu să se bucure, nu au uitat să spere şi să-i aprecieze pe cei din jurul lor. Pe lângă toate aceste, au decenţa care multora le lipseşte. Aşa sunt ei, membrii Fundaţiei "Speranţa Doraly", precum şi aparţinătorii lor.
În timp ce noi, ceilalţi mai tot timpul ne grăbim şi de cele mai mlte ori facem lucrurile pe dos deşi am avea capacitatea să le facem bine, ei au timp şi se străduiesc să facă lucurile aşa cum trebuie.
| < Anterior | Următor > |
|---|
