Biserica îi prăznuieşte astăzi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Prin ei creştinismul a devenit religie permisă în întreg Imperiul Roman.
În ianuarie 313, Împăratul Constantin cel Mare a emis Edictul de la Milan, numit atunci Mediolanum, prin care creştinismul devine "religio licita", religie permisă, la fel cu celelalte religii din imperiu. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără rugăciunile mamei sale, Împărăteasa Elena.
Împăratul roman Constantin cel Mare s-a convertit la creştinism, după cum o atestă scrierile istorice, printr-o minune dumnezeiască, în 312 d.Hr.
Înaintea luptei cu împaratul Maxenţiu a văzut pe cer o cruce luminoasă pe care scria „hoc signo vinces“ adică „prin acest semn vei învinge“, drept pentru care a ordonat să se zugraveasca pe scuturile soldaţilor acest semn.
Sprijinit pe puterea Sfintei Cruci, a atacat armatele mult superioare ale lui Maxentiu, le-a învins şi a cucerit scaunul de la Roma. Ca urmare, la câteva luni, noul împarat a emis Edictul de la Milan, prin care se acorda deplină libertate creştinismului. Acesta devenea, din religie persecutată, religie tolerată, cu libertăţi asemănătoare celorlalte religii.
Împărăteasa Elena s-a născut în provincia Bitinia. În anul 293, generalul roman Constantiu Chlorus, la îndemnul împăratului Diocletian, divorţează de împărăteasa Elena. Aceasta nu s-a recăsătorit, ci a trăit departe de atenţia publică, dar aproape de fiul său. A reusit să descopere pe dealul Golgotei crucea pe care a fost răstignit Hristos. Potrivit traditiei, în urma săpăturilor s-au găsit trei cruci. Pentru a se identifica crucea pe care a fost răstignit Hristos, a atins cele trei cruci de un mort. Acesta a înviat când a fost atins de Crucea Domnului. La 14 septembrie 326, episcopul Macarie I al Ierusalimului a luat crucea şi a înălţat-o în faţa mulţimii. Ziua de 14 septembrie a devenit sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci în calendarul creştin.
Semnificaţia numelor Constantin şi Elena
Numele Constantin este de origine latina si vine de la "constans", "constantis", adică constant, ferm. Elena - stravechiul nume Helene este înseamnă "torta", "faclie", dar si "foc sacru".
Tradiţii
În tradiţia populară, sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este numită şi Constandinul Puilor sau Constantin Graur. După ce le-a fost dezlegat glasul la Vlasie, la 11 ianuarie, iar perioada de împerechere si de construire a cuiburilor (la Dragobete) s-a încheiat de multă vreme, păsările au în această perioadă pui pe care îi învaţă să zboare.
Ziua se serbează în special pentru apărarea recoltelor. În trecut exista obiceiul ca, pentru a preîntâmpina distrugerea strugurilor de către grauri, podgorenii să nu lucreze în această zi. De aceea, nu se muncea pamântul, iar celor care lucrau în aceasta zi li se “ardeau” bucatele pe câmp. Tot prin tradiţiile transmise de la o generaţie la alta, păstorii hotărăsc în această zi, a Sfinţilor Împaraţi Constantin şi Elena, cine va fi baci şi unde vor fi făcute stânele. Totodată, laptele de la oile fiecăruia este măsurat şi cantitatea este însemnată pe raboj (o tabliţă de lemn). Se fac ritualuri specifice pentru apararea stânelor si ciobanilor de forţe malefice, prin aprinderea "focului viu", alungarea vrăjitoarelor care fură soporul laptelui prin strigăte şi zgomote puternice. Se mai spune, de asemenea, că pentru a avea sorţi de izbândă în orice încercare este bine să împarţi cruciuliţe tuturor cunoscuţilor.
| < Anterior | Următor > |
|---|
