Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Să vă povestesc ce-am văzut deunăzi pe drumul de întoarcere de la munte, mai exact, de pe Ceahlău. Am văzut aşa: lume multă, ieşită să trăiască bucuriile primăverii, maşini multe şi grătare. Multe grătare. Lângă fiecare maşină parcată fumega câte unul, iar maşinile erau aşa de înghesuit parcate încât rezultatul era complet hilar: nişte oameni făceau practic grătare într-o parcare. N-am înţeles de ce s-au mai dus până la poalele muntelui pentru asta. Puteau să le facă bine-mersi la ei acasă, în spatele blocului.
Ar fi fost şi mai comod dintr-un anumit punct de vedere. În momentul în care ar fi întins mâna cu doi centimetri mai mult decât era cazul şi ar fi înhăţat, din greşeală, cârnatul de pe grătarul vecinului, scuzele ar fi fost recepţionate cu mai multă amabilitate. Una e ca vecinul de grătar să-ţi fie şi vecin de scară, alta e să fie un necunoscut venit din cealaltă parte a ţării.
O variantă intermediară acceptabilă, pentru cei care prefera totuşi băile de necunoscuţi, ar fi grătarul în parcarea de la supermarket sau de la mall. Oferă şi senzaţia că ai plecat în excursie, dar şi confortul de a nu fi nevoit să parcurgi zeci de kilometri până la destinaţie. Din banii economisiţi la benzină, poţi să cumperi mai mulţi cârnaţi, iar, dacă te trezeşti că ai uitat acasă muştarul, poţi să dai o fugă până în magazin. Dacă vrei, îl cumperi. Dacă nu vrei, iei cârnatul cu tine la raft, desfaci borcanul de muştar, consumi strict cât îţi trebuie, după care te întorci în parcare şi tragi un pui de somn pe un şezlong sau faci o tablă cu prietenii.
Nu numai eu am sesizat metehnele grătaragiilor. Alexandra Iftimia, din Piatra-Neamţ, ne-a aşternut câteva rânduri care s-au pliat perfect pe subiectul de astăzi:
"Cum dă căldura, românul iese la iarbă verde. Bineînţeles, ca multe alte expresii din limba română, «la iarbă verde» se traduce prin «la mici şi ceafă de porc la grătar» - pentru că nu poţi să ieşi la soare doar ca să te bucuri de căldură, trebuie să înfuleci ceva!
Bărbatul îşi ia nevasta şi copii proprietate personală (dacă-i are), dă jos praful de pe ustensilele de grătar, care-au «şomat» o iarnă întreagă, pune mâna pe o pătură sau pe şezlongurile şi masa pliantă la fel de prăfuite, le trânteşte pe toate în Logan şi pleacă spre supermarket. De-acolo «culege» carnea pentru mici şi grătare, legumele pentru salată, eventual cartofii pe care urmează să-i prăjească, bere la pet pentru el şi sucuri cu mult zahăr pentru ceilalţi şi duşi sunt.
Se opreşte doar într-un loc cu multă verdeaţă şi eventual un firicel de apă, scoate calabalâcul din maşină, le dă copiilor o minge pe care s-o bată printre păturile vecinilor de grătare şi dă drumul la CD player-ul din care încep să urle manelele. Un grătar nu iese cum trebuie dacă nu se tânguie un manelist lângă el!
Nevasta amatorului de grătar e fericită: aceasta este ziua în care bărbatul ei se transformă, brusc, într-un om gospodar. Doar el ştie cum se aprinde focul, cum se condimentează carnea, cum se întreţine focul şi cât trebuie să stea cartofii în ulei ca să fie bine prăjiţi. În tot acest timp, ea poate să stea liniştită şi să se relaxeze curăţând cartofii, spălând şi tăind legumele pentru salată, dozând uleiul, oţetul şi sarea şi apoi spălând vasele. «Femeia e bună doar în casă, la grătare noi suntem specialişti! E nevoie de o mână de bărbat ca să iasă grătarele aşa cum trebuie», spun în cor bărbaţii transformaţi peste iarnă în bucătari. Mai iau o gură de bere din sticla de doi litri, întorc bucăţile de carne pe grătarul încins, iar când e totul gata (chiar dacă grătarele sunt arse şi cartofii neprăjiţi), aşteaptă laudele care li se cuvin pentru că au gătit. Femeile tac şi-i lasă să se bucure de momentul de glorie, mănâncă grătarele arse (cărbunele face bine la stomac) şi cartofii aproape cruzi, apoi spală vasele ori măcar ustensilele murdărite de bucătari şi adună lucrurile împrăştiate peste tot.
Indiferent cât de nepriceput ar fi, bărbatul român ştie că are scrisă în ADN abilitatea de a prăji carne în aer liber şi consideră că e obligaţia lui să şi-o exerseze."
Şi, pentru ca povestea doamnei Iftimia să se termine cu happy-end, soţia va conduce maşina la întoarcere, pilotată fiind de cel care a dat singur gata PET-urile de bere şi care, sub influenţa alcoolului, căldurii şi fumului de la grătar vede tot felul de lucruri şi situaţii.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
