Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Înţelepciunea românească străveche (şi nu doar aia românească, dar nu ne băgăm nasul în rufele murdare ale altora) spune că "femeia trebuie bătută, că ştie ea de ce". Sau că "trebuie atenţionată, măcar din când în când, peste bot, ca să ştie cine-i şeful". Statisticile confirmă că bărbatul român e foarte receptiv la învăţămintele din bătrâni. În România, la fiecare două minute, o femeie află cine-i şeful. Ce nu spun statisticile e că şi bărbaţii mai iau câte-un capac de cratiţă de la neveste. Unii iau chiar şi mai multe. Diferenţa e că n-o recunosc nici bătuţi.
Există, în mare, trei modele de agresivitate fizică feminină, care ţin de tipul de relaţie. Cel mai des întâlnit e cel în care doamna pune mâna pe făcăleţ, dar domnul, fiindcă se simte puternic şi în control, nu ripostează. Cel mult, atunci când ea dă în el, dă şi el în diverse obiecte. A doua variantă e cea în care se bat ca chiorii, parte în parte, iar a treia, cea mai dramatică pentru cromozomul Y, presupune o inversiune radicală a rolurilor. E cazul bărbaţilor cu structură de tip "dependent", care se împlinesc prin relaţii cu femei puternice. Într-un astfel de cuplu, ea devine, pe zi ce trece tot mai puternică, dar şi mai nemulţumită, iar, în cele din urmă, abuzivă. Un astfel de "dependent de o femeie puternică" ştiu şi eu. Am un amic, inginer, care ia bătaie de la nevastă-sa de câte ori vine acasă afumat. Îl văd mai mereu cu câte-un ochi vânăt. El are 1,90 m şi vreo 95 de kile, iar tipa e o mână de om. Mereu mă întreb cum e posibil ca o mână de om să altoiască cu consecvenţă 95 de kile de carne?
Nu întotdeauna bărbaţii se lasă altoiţi. Sunt unii care, prevăzători, nici nu aşteaptă să se ajungă la astfel de raporturi şi se bagă singuri sub papucul nevestii. Pe ăştia îi recunoşti de la o poştă, după cum ni-i descrie Georgeta Frunză din Piatra Neamţ, în scrisoarea pe care ne-a trimis-o la redacţie.
"Îţi sare-n ochi şi dintr-o mie. Îi cară poşeta din proprie iniţiativă şi se uită umil spre ea pentru a cere voie să bea o bere. Dacă "puiuţul" îi permite din privire, o bea, dacă nu, mai bine o apă plată. Oricum scrie prin reviste că trebuie să ne hidratăm şi doar reviste din astea au în baie. Pleacă primul de la berea cu băieţii, că, dacă nu, iese scandal. Sună singur acasă şi anunţă exact în cât timp ajunge.
Ăştia-s bărbaţii terorizaţi de femeile lor. Ei le iubesc şi le acceptă aşa cum sunt. În intimitate, se înţeleg chiar OK, problema e cu ieşitul în societate. Când nu e cu ea, el e sufletul petrecerii. Râde, glumeşte, bea cu băieţii. Parcă e şi mai roşu în obraji, se simte şi el ca un om normal ieşit în lume. Când e cu ea, stă ca mutu', fiindu-i parcă frică să nu spună ceva greşit. Când ies în oraş cu alte cupluri, el trebuie să se gândească dacă ea îi acceptă pe acei oameni şi, cel mai important, dacă le suportă iubitele. Apoi, locaţiile unde se poate ieşi sunt foarte atent alese: ce să caute ea pe o terasă de cartier?"
Scrisoarea continuă cu alte consideraţii pe aceeaşi temă. Noi am scris, dar credeţi că ar putea să-şi dea seama "ele" că, atunci când închid niţel ochii, oamenii ăştia trăiesc cu adevărat?
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
