Pe frigul ăsta de-afară, ce poate fi mai nimerit decât să povestim despre chestii care se întâmplă când e foarte cald? Cum ar fi mirajele tip "Fata Morgana". Hai să visăm puţin cu ochii deschişi la vara care ne aşteaptă. Uite o întrebare pe care poate v-aţi pus-o de multe ori: "De ce, în zilele călduroase, şoseaua pare umedă în zare, ca şi cum pe acolo ar ploua?".
E o întrebare perfect valabilă acum, în contextul în care dârdâim cu toţii de frig şi visăm la drumul spre mare, iar umezeala de pe şosea ne-ar amăgi şi mai tare că suntem aproape de ţintă, adică de valuri. Ei bine, apa aia, evident, nu există. E un miraj, un fel de Fata Morgana.
Subiectul l-a deschis Lucian Balaban, din Piatra-Neamţ, un tânăr pasionat de fizică şi de zilele călduroase, care ne explică mintenaş ce şi cum stau treburile cu fata asta:
"De fapt, apa de pe şosea nu e chiar Fata Morgana, dar are aceleaşi cauze. Numele vine de la traducerea în italiană pentru Morgan Le Fay, sora mai mare, mai vitregă şi mai vrăjitoare a regelui Arthur, care îşi putea schimba, cică, forma şi mai avea şi un castel pe deasupra. La fel, obiectele de la orizont (vapoare, insule etc.) apar înălţate, precum castelele din basme. Nu este o iluzie optică; drept dovadă, există numeroase fotografii cu astfel de miraje. Motivul e simplu: e vorba de refracţia luminii în aer, adică modificarea traiectoriei razelor pe deasupra unor suprafeţe fierbinţi. Ce se-ntâmplă? Când lumina nu intră perpendicular într-un mediu nou (din aer în apă, să zicem), traiectoria acesteia se modifică, apropiindu-se, în acest caz, de «normala la suprafaţă» (perpendiculara la interfaţa dintre medii). Aţi văzut cu toţii cum o lingură pare frântă într-un pahar cu apă. Iar dacă lumina încearcă să treacă dintr-un mediu mai dens într-unul mai puţin dens la unghiuri foarte mari (adică invers, din apă în aer), raza este reflectată complet. De altfel, pe asta se bazează şi conceptul de «fibre optice» (dar asta-i altă poveste).
Ei, proprietăţile refractive ale aerului depind masiv de temperatura lui. Cu cât e mai fierbinte, cu atât razele se vor îndepărta de această normală. Când e foarte cald, deasupra deşertului sau a unei şosele, diferenţa de temperatură între aerul de la sol şi cel de cu numai un centimetru mai sus poate fi şi de 17 grade Celsius! Astfel încât, o rază venită dintr-un aer mai rece (de deasupra) se refractă în straturile de aer din ce în ce mai cald până ajunge să fie reflectată complet, întorcându-se prin straturile mai reci până în ochiul nostru. Şi pentru că, de fapt, se formează o imagine inversată a unui obiect de deasupra orizontului, mintea noastră (aici intervine iluzia optică) interpretează ce vedem ca fiind o baltă de apă ce reflectă cerul sau cine ştie ce obiecte. Tananam! Elementar, nu? Asta se întâmplă în mod normal, pentru că aerul e mai cald cu cât e mai aproape de sol.
Se poate, uneori, şi invers: din diverse motive, apare un strat de aer rece la nivelul apei, mai ales dimineaţa, înainte să apuce soarele să o încălzească. Atunci se vede într-adevăr Fata Morgana. Dacă te afli pe mare, din cauza curburii Pământului, uneori se pot vedea obiecte aflate la sute de kilometri distanţă, şi adesea arată ca nişte turnuri înalte, de unde şi numele legat de castelul Morganei.
Acuma, să ne întoarcem la frigul nostru şi să lăsăm visele după Fata Morgana până spre vară, când chiar vom merge la mare. La mare distanţă de litoralul românesc, dacă ne mai pasă de banii noştri."
Domnule Lucian Balaban, am citit scrisoarea ta de la un capăt la altul, dar mi s-a părut cam... dezlânată. Nu prea am înţeles nimic. Adică, măresc ăştia pensiile sau nu?
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
