Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
E clar, promoţiile din magazine nu s-au inventat pentru mine. Nu ştiu să le urmăresc, nu ştiu să profit de ele de nici o culoare. Dacă dau unii un pachet de detergent şi-o maşină, la preţ de detergent, eu n-o să văd oferta. O să trec ca tuta pe lângă rafturile cu pachetele "detergent^maşină", frumos lipite între ele cu bandă adezivă, şi-o să-mi cumpăr detergentul în afara promoţiei, de la raftul oficial de detergent. Eventual, la preţ de maşină.
La fel fac şi cu concursurile sau tombolele. Rareori mă hotărăsc să particip la aşa ceva, dar nici măcar atunci nu duc treaba până la capăt. Acum mai mulţi ani, am strâns pentru prima oară-n viaţă, nişte cartonaşe din pachetele de ţigări, ca să particip cu ele la o tombolă. Nu le-am expediat niciodată. Cred că am ajuns până la faza de "cumpărat plic şi scris adresa pe el", dar acolo s-a rupt filmul. Am uitat să-l expediez.
Refuz întotdeauna cardurile de fidelitate din farmacii. Taloanele de reduceri pe care le primesc din diverse magazine sau fast-food-uri le pierd. Totuşi, dacă le păstrez, uit oricum să le folosesc data viitoare când îmi cumpăr ceva de acolo.
Pe vremea când îmi cumpăram în neştire încălţări dintr-un magazin al cărui fan devenisem, mi le luam mereu la preţ întreg. Peste o lună, le vedeam reduse consistent şi mă ofticam de cât de fraieră sunt.
Când merg la petreceri de firmă cu multă mâncare, nu mă înghesui niciodată să degust ce e pe mese. Mănânc ceva când se mai eliberează, dacă mi-e foame. Dacă nu am chef să mănânc, nu mănânc, iar, a doua zi, îmi amintesc de nu ştiu ce salată de fructe care arăta bine şi îmi pare rău că n-am gustat-o.
N-am stofă de chilipiruri sau gratuităţi, asta e. Voi?
Voi, şi-aici mă refer la bărbaţii care citesc ziarul nostru pentru că săptămâna asta nu-i etapă în Champions League, aveţi se pare cu totul alte probleme când vine vorba de cumpărături. Cel puţin aşa ne-a transmis Cătălin Şarpe, din Piatra-Neamţ:
"Dragă Dani, înainte de toate sper ca scrisoarea mea să te găsească sănătoasă şi bine şi să ai parte de o primăvară plină de bună dispoziţie şi vise împlinite. Acum, că urările au fost făcute, să începem cu dreptul: dreptul nostru, al bărbaţilor, de a nu distinge diferenţele majore dintre o bluziţă galben pai şi o bluziţă galben grapefruit sau dintre o fustă vişinie cu pense şi una vişinie, dar fără pense. De fapt, ceea ce vreau să spun este că noi, băieţii din jurul şi din viaţa voastră, nu prea reuşim să ochim dintr-o privire micile diferenţe care fac deliciul universului vostru de preocupări.
Să luăm de exemplu o coafură nouă! Am o foarte bună prietenă care şi-a schimbat look-ul acum câtva timp abandonându-şi vechea tunsoare pentru una nouă. La prima înfăţişare cu noua frizură a aşteptat săraca cât a aşteptat apoi a izbucnit: «Hei, tu nu observi ceva schimbat la mine?» Fireşte că nu observasem nimic, dar după ce mi-a spus, studiind-o cu oarecare atenţie, am realizat că se schimbase ceva la ea, dar nu puteam preciza exact ce anume.
A fost nevoie de un mic interogatoriu, care elimina răspunsuri precum «ţi-ai făcut unghiile» sau «acum eşti încălţată cu cizme faţă de ultima dată când ne-am văzut şi aveai papuci de casă» pentru a-mi da seama că da, părea spălata pe cap, ceea ce însemna că-şi schimbase freza.
La fel este şi cu marea problemă a micilor diferenţe dintre obiectele de vestimentaţie. Aceste diferenţe, ce pot face pentru voi deliciul unor adevărate simpozioane de fashion, nu sunt pentru noi decât nişte misterioase nuanţe imperceptibile. Am stat minute în şir uitându-mă prostit la două bluziţe sau la două eşarfe, chinuindu-mă ca un măgar înhămat la o basculantă să identific diferenţele.
Pur şi simplu nu reuşeam să văd în ce constau acele deosebiri şi aveam senzaţia insuportabilă că mă aflu undeva în China, în juriul unui concurs de recunoscut, sortat şi identificat gemeni locali.
Pentru noi, lucrurile sunt mult mai simple: intri în magazin, te uiţi cât să identifici pe raft tricoul sau puloverul de care ştii că ai nevoie, îl probezi, important e să nu te strângă, şi ai ieşit. Totul se întâmplă repede, ca şi cum ai da o spargere la o bancă. Nu stai să vezi nici textura, nici croiala, nici dacă are nuanţa vişinei putrede complet sau doar intrată în descompunere, nimic din toate astea.
Cumpără şi fugi e sloganul nostru. Sau, mă rog, intră, alege dintr-o privire frizeriţa cea mai drăguţă, spune-i să te scurteze peste tot, să te ia puţin pierdut la ceafă, să-ţi lase perciunii la nivelul urechii şi apoi cară-te!"
Aha! Să ştii că asta se întâmplă pentru că femeilor le face plăcere să se uite pe la mai multe hăinuţe, să aibă mai multe variante, să le mai comenteze şi preţurile... Şi, în ciuda nedeosebirii unor diferenţe, până la urmă tot bărbaţilor li se cere părerea dacă nuanţele se potrivesc sau nu, dacă hainele stau bine sau nu, dacă...
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
