Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Mai-mai să-mi stea inima-n loc! De vreo câteva zile aud pe la ştiri încontinuu cum o să vină Superluna peste noi şi-o să-nceapă uragane, cutremure, tsunami şi multe alte nenorociri. I-am dat prea puţină atenţie, findcă eram fascinată de poveştile înconjurătoare: divorţul Zăvorancei de Pepe şi partajul lu' aia mică între Iri şi Moni. Dar când am ajuns la ziar şi am deschis cutia poştală am dat peste un avertisment similar trimis de un cititor binevoitor, care mă vrea bine informată şi care-mi doreşte, probabil, să scap de iminentul sfârşit al lumii:
"Pe 19 martie va avea loc un fenomen astronomic rarisim, numit în limbaj de specialitate «perigeu lunar», care va face ca Luna să se afle, faţă de Pământ, la cea mai mică distanţă din ultimele două decenii - doar 356.577 km (distanţa medie este de 384.000 km). Acest fenomen ar putea genera, spun adepţii teoriilor conspiraţiei, dar nu numai ei, tulburări climatice majore şi chiar o intensificare a activităţii seismice şi vulcanice. Evenimente similare, de mai mică sau mai mare amploare, au avut loc în 1955, 1974, 1992 şi 2004, în toţi aceşti ani înregistrându-se fenomene meteorologice extreme. Dani, păzea, vine sfârşitul lumii!"
Mi-am zis: hait! să vezi că o să-mi sară din borcane, prin toată bucătăria, cele câteva murături rămase stinghere de peste iarnă! (Că muştarul îmi sare şi fără influenţa lunii.) Şi fiindcă am un prieten profesor de fizică m-am dus să-l descos. Uite-aşa m-am lămurit că, "în limbajul de specialitate", perigeul lunar numai rarisim nu e: se întâmplă fix la fiecare 27 de zile, 7 ore, 43 de minute şi 6 secunde. Orbita lunii e o elipsă (adică precum un castravete, niţel turtită), cu Terra într-unul din focare, iar o dată pe lună, Luna atinge punctul ăla în care e la apropiere maximă de Pământ. Adică perigeul. (Pe înţelesul tuturor, fenomenul se petrece atunci când Luna e mai duioasă şi vrea să se apropie mai mult de Pământ şi asta e cam o dată pe lună.)
Ceea ce se va întâmpla pe 19 martie e o "Superlună": astrul nopţii atinge perigeul în faza de lună plină. Superlunile se întâmplă (e drept, mai rar) când luna în fază nouă sau plină ajunge într-o poziţie cu cel mult 10% mai îndepărtată decât perigeul orbitei. De exemplu, numai anul ăsta vor fi şase Superluni. O Superlună extremă, cum va fi cea din 19 martie, înseamnă că luna plină e la o distanţă mai mică decât cea a perigeului mediu (363.104 km). Ultima astfel de superlună extremă s-a întâmplat pe 30 ianuarie 2010. Iar săptămâna viitoare Luna va fi cu doar 1,8% mai aproape de Terra faţă de perigeul mediu.
De fapt, Superlunile extreme apar când luna plină e la perigeu în jurul Terrei, iar Terra e cam la periheliu în jurul Soarelui: din cauza atracţiei gravitaţionale mai puternice a Soarelui, Luna ajunge până la distanţa minimă posibilă a perigeului (în ultimii 250 de ani, distanţa asta a fost de 356.375 de km, pe 4 ianuarie 1912). Relevantă în povestea asta nu este distanţa medie a Lunii faţă de Terra pe orbită, ci distanţa medie a perigeului. (Deci Luna nu vrea nimic, doar un pic de perigeu în jurul Terrei, care Terra vrea un pic de periheliu în jurul Soarelui, deci e viaţa lor, treaba lor, nu supără pe nimeni.)
Şi acum ajungem la partea cu apocalipsa: "adepţii teoriilor conspiraţiei" se află în treabă. Auzi: "tulburări climatice majore şi chiar o intensificare a activităţii seismice şi vulcanice". Deci în toţi anii ăia ('55, '74, '92), s-au întâmplat fenomene nasoale? Dar în ceilalţi nu? Păi, cutremurul din Haiti, de mai an? Şi uraganul Katrina? Erupţia lui St. Helen? Şi de câte ori am avut câte o Superlună extremă chiar nu s-a mai întâmplat nimic notabil? Aaa, şi mai e o mică inexactitate: ultima superlună citată, aia din 2004, a fost de fapt în ianuarie 2005, iar tsunami-ul din Indonezia a fost cu două săptămâni înainte!
Dar în 1912 ce s-o mai fi întâmplat? Cred că ştiu: după doi ani şi ceva începea Primul Război Mondial, iar numai trei luni mai târziu se scufunda Titanicul, eveniment cu consecinţe incalculabile: filmul omonim, în ciuda prezenţei lui Di Caprio, încă strânge bani din dvd-uri...
Aşadar, ignoraţi tonul ştirilor şi pregătiţi-vă-ţi temeinic pentru Moonpocalypse, now: săptămâna viitoare scoateţi frumos un scăunel în curte (dacă n-aveţi curte, în parc) şi admiraţi o lună plină niţel mai mare ca de obicei. Asta, desigur, dacă nu cumva va fi un uragan deasupra Europei fix atunci, că deh, avem de-a face cu un fenomen rarisim şi care provoacă tot felul de catastrofe.
Deci, oameni buni, n-o să fie nici cutremure, nici sfârşitul lumii, nici tsunami-uri, nici războaie, nici n-o să se mai scufunde o dată Titanicul şi nici n-o să pice guvernul Boc. Adică, n-o să ne facă nimic Superluna, clar? Nici rău, dar nici bine.
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
