Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Aţi văzut cât de sâcâitori devin oamenii când se lasă de fumat? Perspectiva ca ei să trăiască mai mult, care sieşi le apare ca o binecuvântare, devine curând un blestem pentru cei din jur. Renunţând la fumat, aceşti oameni nu fac de multe ori decât să înlocuiască riscul de a muri din cauza ţigărilor cu pericolul de a fi ucişi de cineva apropiat, adus la disperare de ifosele şi predicile pe care îi este dat să le asculte atunci când soarta nemiloasă i-i scoate în cale pe proaspeţii nefumători.
Ca persoană care s-a lăsat definitiv de fumat nu o dată, cunosc foarte bine sentimentul de nesiguranţă încercat de bravii noştri semeni decişi să renunţe la ţigară şi tehnicile prin care aceştia încearcă să-şi mascheze îndoielile. La început, proaspeţii nefumători afişează o siguranţă de sine viguroasă, proprie oamenilor care au reuşit în tot ce şi-au propus până acum în viaţă. Cu timpul ajung de-a dreptul aroganţi, iar lăsatul de fumat li se relevă drept unul dintre cele mai importante fapte pe care omul le poate săvârşi pe Pământ. Când s-au lăsat de fumat de două luni, sunt deja egalii unor Platon, Dostoievski sau Einstein, iar fumătorii le par nişte viermi netrebnici care îşi târăsc existenţa lipsită de importanţă doar pentru a împuţi aerul din jurul lor.
Şi mai iritantă decât aroganţa este râvna lor neostoită în a câştiga noi adepţi pentru lăsatul de fumat. Odată ce renunţă la ţigară, se pare că Dumnezeu însuşi le vorbeşte şi îi îndeamnă să salveze sufletele rătăcite - se vor năpusti deci asupra oricărui cunoscut întâlnit şi îl vor soma să renunţe la ţigară pentru a-şi salva trupul de la boli îngrozitoare şi sufletul de la chinurile iadului. Anatemele aruncate de sfântul Chiril al Alexandriei par vorbe pline de blândeţe faţă de peroraţiile unui om cuprins de delirul antifumatului.
Unde te apucă o poftă nestăvilită de a-l lua la palme pe dobitoc este atunci când aduce în discuţie exemplu său personal, unul pe care, de bună seamă, ar trebui să îl urmeze absolut toţi fumătorii din lume. Cei mai enervanţi dintre toţi sunt cei care s-au lăsat "pur şi simplu" - nu-i aşa că, atunci când întâlniţi un om cu o asemenea tărie de caracter, primul lucru care vă vine în minte e să luaţi un topor şi să-i crăpaţi ţeasta?
Trecut şi el prin toate astea, Tiberiu Alexandru din Piatra-Neamţ ne-a scris despre capcanele întinse celor care încearcă să scape de viciu apelând la ţigările lights şi ultralights.
"Se ştie că heroina provoacă cea mai puternică dependenţă, fizică şi psihică, dintre toate drogurile cunoscute. Urmează dependenţa de tutun şi dependenţa de fotoliul de şef. În ultima vreme, însă, această ordine tinde să se modifice.
Dependenţa de fumat urcă vertiginos spre primul loc, datorită unor şmecherii făcute de companiile producătoare de ţigarete. După ce au fost obligate să scrie pe pachete versete din directivele CEE/699/1999 (gen "tutunul dăunează grav sănătăţii"), companiile cu pricina s-au decis să contraatace. Şi anume, au început să amestece în tutun aditivi care măresc dependenţa de nicotină.
Aceste porcării se găsesc în cantităţi mai mari în ţigaretele lights şi ultra-lights. O grămadă de fumători au trecut de la variantele full-flavor la variantele lights şi ultra-lights ale mărcii preferate, bazându-se pe principiul că, scăzând cantitatea de nicotină inhalată, va scădea şi dependenţa de fumat. Raţionamentul pare corect, numai că nu a fost luată în calcul ţeapa. După un timp, fraierii au constatat că în loc să le scadă pofta de a mai fuma, au ajuns să-şi golească portofelele prin tutungerii. Motivul? Dacă o ţigară «normală» îi potolea pentru o jumătate de oră, acum au nevoie de două ţigări lights pentru acelaşi rezultat. În final, unii dintre ei s-au întors la variantele full-flavor, ceilalţi încă speră că fumează mai puţin şi mai sănătos, cheltuind dublu pe ţigări uşoare.
După aceste manevre, scorul meciului dintre producătorii de tutun şi campaniile anti-fumat pare a fi unu la unu. În realitate, este unu la zero pentru firmele producătoare de tutun, întrucât nimeni nu-şi pierde vremea citind avertismentele de pe pachete. Cu o singură excepţie, poate: blonda de la magazinul sătesc din comuna Valea Ursului.
Un prieten i-a cerut un pachet de LM. «De care?», a întreabat fata. «Roşu», zice amicul. «De care roşu?», nu se lasă fata. Cu buza arzându-i după o ţigară, colegul începe să-i explice domnişoarei, cât putea el de calm, care e treaba cu culorile de pe pachete. «Lemeurile ălea argintii sunt ultra lights, adică foarte uşoare. Alea din pachete albastre sunt lights, adică uşoare. Iar astea roşii, din care vreau eu, sunt tari. Te-ai prins?!» . Plină de candoare, vânzătoarea îi spune că ştia asta. După care, aruncă bomba: «Dar şi pachetele de LM roşu sunt de mai multe feluri.» Amicul cedează psihic: «Să mori tu! De câte feluri?». «Păi, ultima oară, domnu' patron mi-a adus de trei feluri», zice fata, cu răbdare. Scoate trei pachete de LM roşu de sub tejghea şi începe demonstraţia. «Vedeţi, aici, în faţă scrie la toate că dăunează grav sănătăţii. Da' pe spate scrie diferit. Ăsta cauzează cancer, ăsta boli cardiovasculare şi ăsta de aici dăunează sarcinii. Eu zic că dacă nu aveţi soţia gravidă să luaţi din ăsta. Da'... să ştiţi că e ultimul!»".
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
