Realitatea Media

* Mădălina Laura Luca a impresionat juriul de la "Românii au Talent" cu o interpretare la nai * tânăra, elevă în clasa a XII-a la Liceul de Artă "Victor Brauner" din Piatra Neamţ, a intrat cu lacrimi în ochi pe scena de la "Românii au talent", dar a ieşit cu zâmbetul pe buze după ce a aflat verdictul juriului, adică trei de "Da" * Mădălina s-a calificat astfel pentru semifinală şi a intrat în cursa pentru marele premiu al concursului - 120.000 euro

11 iulie 1992 a fost o zi specială, căci atunci familia Luca strângea pentru prima oară în braţe o fetiţă firavă, de doar două kilograme jumătate, jucăuşă, dar nu prea gălăgioasă, a cărei primă "casă" a fost incubatorul. Această fetiţă, Mădălina-Laura, nume ales după cel al Mădălinei Manole - artista aflată atunci în vogă, a crescut şi s-a transformat în ceea ce este astăzi: o adolescentă talentată care a impresionat o ţară întreagă cu naiul ei fermecat. "Cei care mi-au dat viaţă se numesc Maria si Petrică Luca, doi oameni veseli, care mi-au transmis şi mie veselia lor şi care m-au învăţat ca şi eu la rândul meu să fiu om. Mama are 46 de ani, iar tata 44. Amandoi au crescut în Satul Nou, un sat mic, situat în apropierea Romanului şi au crescut în spiritul muncilor agricole alături de bunicii mei şi de fraţii lor. Destinul a vrut ca în vara anului 1989 să se căsătorească, pentru ca mai apoi, să mă aducă pe mine şi pe surorile mele pe lume. Momentan, părinţii mei lucrează la un liceu în Roman. Tata este lăcătuş mecanic (asta după ce în decursul timpului a experimentat mai multe meserii: miner, pompier, şofer şi altele), iar mama este îngrijitoare. Îi apreciez şi sunt mândră cu ei, şi niciodată nu ezit să le spune că îi iubesc", ne-a mărturisit Mădălina Luca. Viaţa a fost darnică cu aceasta căci, la vârsta de 15 ani, hotărând să urmeze Liceul de Artă din Piatra Neamţ, naşii săi i-au deschis larg uşa casei lor, oferindu-i tot ceea ce are nevoie pentru a se simţi ca acasă. "Dacă adolescenţa mi-am trăit-o (şi încă o trăiesc) în Piatra Neamţ, copilăria mi-am petrecut-o în două medii: la bunici şi acasă, în Roman, cu părinţii şi sora mea mai mare. Am avut o copilărie fericită, cu năzbâtiile caracteristice vârstei, o copilărie din care nu a lipsit jocul dar nici şcoala nu a fost neglijată, părinţii având grijă să împac utilul cu plăcutul. Îmi plăcea să dansez, fapt pentru care făceam parte din trupa de dans modern a şcolii, trupă în care am activat pe tot parcursul anilor de gimnaziu. Mă implicam în toate activităţile şcolare şi extraşcolare şi îmi plăcea să fac totul bine până la capăt; ştiam că doar atunci când faci ceva cu pasiunea şi dăruire, rezultatele şi răsplata sunt pe măsură", spune Mădălina Luca.

Primul contact cu naiul l-a avut la vârsta de 9 ani şi jumătate, când s-a înscris la Şcoala Populară de Artă din Roman."Într-o zi am însoţit o colegă la o oră de nai, la Şcoala de Muzică din Roman. Am fost atât de fascinată de ceea ce presupunea acest instrument încât mi-am spus că trebuie să mă înscriu şi eu. În aceeaşi zi am dat o probă pentru a vedea dacă am aptitudini muzicale şi primul răspuns a fost "nu", pe motiv că sunt prea mică pentru a studia naiul. Am izbucnit în plâns şi se pare că lacrimile au răsturnat situaţia în favoarea mea, transformând acel "nu" într-un "da". Pe parcursul celor 5 ani jumătate în care am studiat naiul la Şcoala de Muzică din Roman, primul meu profesor, Valentin Purice, şi domnnul director al şcolii mi-au spus mereu: "au meritat lacrimile tale pentru a te înscrie aici". Părinţii mei au aflat de înscrierea mea la nai abia după ce fapta fusese săvârşită. Nu au fost foarte încantaţi de ceea ce făcusem şi de instrumentul ales (naiul fiind considerat un instrument pentru băieţi), dar mi-au respectat alegerea şi m-au sprijinit atât moral cât şi material, atât cât au putut şi cum au ştiut ei mai bine", spune Loredana.

În clasa a IX-a a intrat la Liceul de Artă "Victor Brauner" din Piatra Neamţ, la secţia instrumental, în prezent fiind îndrumată de profesorul Leonid Ciobanu. Eleva a participat la numeroase olimpiade şi concursuri şcolare, obţinând zeci de premii. După terminarea liceului, intenţionează să urmeze Conservatorul din Bucureşti, după care un master, dacă nu în ţară, undeva în străinătate. "Îmi place să fiu pe scenă şi sunt de părere că ea este hrana artistului. Pentru mine nu există satisfacţie mai mare decat aceea de a fi pe scenă şi de a-mi fi răsplătită munca prin aplauze. Apreciez o serie de artişti dar mi-ar plăcea să deţin tehnica lui Damian Drăghici şi a lui Boris Rudenco şi sensibilitatea şi ingeniozitatea lui Gheorghe Zamfir".

Luca Mădălina Laura are talent şi a demonstrat acest lucru în seara de 11 martie, la "Românii au talent!" Se pricepe să cânte la nai, a ales o melodie destul de grea, melodie pentru care Andi Moisescu nu trebuia să doarmă 5 nopţi înainte să o interpreteze şi el.

Ba chiar mai mult de atât, l-a impresionat până şi pe Mihai Petre, obţinând 3 răspunsuri pozitive din partea juriului, tot respectul şi aplauzele mulţimii. "Cred că viaţa ne oferă tot felul de şanse, trenuri pe care dacă le pierzi, rişti să nu le mai prinzi vreodată. Aşa şi această competiţie…este ca un tren în care m-am decis să mă urc chiar în ziua preselecţiei. Nu intenţionam să particip, nu mă pregătisem pentru preselecţie; pur şi simplu în ziua aceea m-am trezit, şi la insistenţele surorilor am hotărât să o fac. Toată ziua m-am frământat, neştiind ce să cânt. Mă hotărâsem pe o piesă, mai exact o doină . Eram convinsă că asta o să cânt, până când...înainte de a intra pentru audiţie, îmi schimb brusc piesa, la îndemnul mamei unei prietene care de asemenea a participat la preselecţie. Se pare că a fost o alegere reuşită".

Piesa aleasă o va duce pe Mădălina direct în semifinala "Românii au talent!". Dacă ar fi ca ea să câştige marele premiu de 120.000 euro, întâi de toate şi-ar plăti studiile, apoi, şi-ar face o operaţie la ochi, căci de la vârsta de 3 ani poartă ochelari pentru corectarea strabismului. De asemenea, i-ar ajuta pe părinţi să-şi facă o casă la ţară, căci asta îşi doresc cel mai mult.