Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Într-o zi, în timp ce petreceam alături de puştan, uitându-ne la Minimax, mi-am dat seama că traducătorii de desene animate au un rol decisiv în formarea spirituală a unui popor. La început, părinţii îşi instalează copiii în faţa televizorului ca să poată bea o bere în linişte sau să joace o tablă, în timp ce plozii privesc magnetic către ecran. Apoi, cei mici intră pe mâna traducătorilor şi a celor care vorbesc pe deasupra personajelor.
Când eram eu mic, Tom şi Jerry vorbeau în engleză, iar noi, copiii, trebuia măcar să ştim să citim în română ca să înţelegem şi altceva decât poantele fizice. Acum, treaba stă cu totul altfel. Plozii de la televizor aud nişte tonuri şi nişte inflexiuni vocale ca şi cum Andreea Esca ar fi o veveriţă care vorbeşte cu ursuleţul Florin Busuioc. După un timp oarecare de expunere la acest fel de a vorbi al roboţilor, pisicilor şi crocodililor, copiii ajung să spună, pe un ton afectat, ca şi cum ar citi de pe prompter, chestii gen: "Oauuuuu, cât de amuzant poţi fi, tati!". Înclin să cred că, peste nişte zeci de ani, când cei care azi privesc la Minimax vor ajunge să se certe la TV, talk-show-urile vor fi, pe bune, nişte desene animate cu politicieni.
Şi, apropo de ce se mai întâmplă pe la televizor, Alexandru Secară, din Piatra-Neamţ, ne-a scris că este la un pas de a afla secretul tinereţii veşnice a vedetelor (de fapt a unora dintre vedetele) TV:
"Mă uitam la televizor, sâmbătă, ora stelară pe la prânz. Pe ecran, rula o superbă ecranizare cu Sandokan, celebrul tigru al Malaieziei. Am savurat câteva scene de înjunghiere, care mi-au trezit nostalgii de care nu mă mai simţeam capabil de la o anumită vârstă încolo. Într-adevăr, de data asta l-am văzut cu alţi ochi pe Sandokan. Nu, nu mai era criminalul cel bun din copilărie, haiducul exotic şi violent ce spinteca în aer burta tigrului pe sub care se strecura ca un MIG cu motorul turat la maxim.
De data asta am sesizat latura umană şi preocuparea pentru igienă şi fashion ale lui Sandokan. Mi-amintesc şi acum o superbă scenă, filmată lasciv, în care Sandokan era spălat cu un burete de către o sclavă, care îl săpunea cu aşa o grijă de ziceai că e o slujnică englezoaică frecând podele. Şi fularul ăla de pe cap, puteai să juri că e de la Burberry.
Am senzaţia că situaţia lui Sandokan seamănă mult cu a câtorva vedete TV de pe la noi. Oricât de mult timp ar trece şi oricât ai îmbătrâni, când joci în aceleaşi reluări, parcă rămâi veşnic tânăr."
Vezi ce revelaţii ai dacă într-o astfel de zi de primăvară, în loc să hălăduieşti pe coclauri, stai şi leneveşti în faţa televizorului. Să mai spună cineva că viaţa nu ne oferă ceea ce merităm!
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
