Realitatea Media

În viaţa unui cuplu sunt momente bune, mai puţin bune şi... momente penibile. Dar probabil că mulţi cunosc deja acest lucru.

În ultima categorie intră şi masa la viitorii socri. Organizată întotdeauna duminica, probabil după principul sau emisiunea "Duminica în familie". Într-o zi când nu ai chef, când vrei să dormi sau pur şi simplu îţi doreşti să fii lăsată în pace.

În această situaţie, prima dorinţă este să scapi, să te sustragi, să te îmbolnăveşti subit. Dar ce, poti? Argumentul viitorului soţ este dezarmant "Mama a gătit special pentru noi. Doar ştii că-i face plăcere şi apoi, trebuie să recunoaştem că se pricepe să gătească" Aha! Deci eu nu mă pricep! Asta e prima lovitură, şi încă una dureroasă.

La viitorii socri nu poţi merge cu mâna goală. Trebuie să faci impresie bună. Cumperi flori. În niciun caz nu poţi să le iei pe cele mai ieftine, deşi tentaţia e mare. Dacă vrei cu adevărat să o impresionezi pe mama-soacră mai cumperi şi o cutie cu bomboane. Dar mai e şi tata-socru. Pentru el merge o sticlă cu vin. Din acela bun. Mai ales dacă e cunoscător, nu poţi să te faci de râs!

Odată depăşite aceste momente urmează episodul prânzului în familie. Prima capcană: "Bei ceva? Ce să îţi aducem de baut?" Dacă zici că nu bei, o să-şi imagineze imediat ce viaţă grea va avea fii-su cu tine! Că o să stai cu gura pe el să nu bea, să nu se cherchelească! Dacă accepţi o să creadă că eşti alcoolică şi iar nu-i bine. Când ai astfel de dileme, dacă eşti căt de cât norocoasă s-ar putea să te salveze viitoarea soacră: "Lasă fata! Hai mai bine să măncăm ceva şi după aceea vom vedea!". Urmeză prezentarea meniului:  "Avem asa: un aperitiv ceva usor, un sălămior, brânzică. Apoi o ciorbiţă buuuuună, de pui, apoi îţi dă mama nişte sărmăluţe, gustoase de te lingi pe degete nu alta. Şi am făcut şi  fripturică, am auzit că îţi place aia de pui, am facut-o special pentru tine. Delicios, nu cred că ai mâncat aşa ceva de când eşti tu!" Aşa ceva nu e de bine...Îţi prezintă, mai ceva ca la restaurant, zece feluri de mâncare gătite după care o jigneşte pe mama. Auzi, cică "n-ai mâncat aşa ceva în viaţa ta!" Război total.

Şi începe ospăţul. Prin faţa ochilor se perindă platouri, farfurii, furculiţie, de zici că vine foametea nu alta! Părinţii, care abia gustă câte ceva, te analizează. De fapt se holbează. Cum ţii cuţitul, dacă te strâmbi când guşti din "sarmaluţele gustoase", şi nu în ultimul rând analizează şi cât mănănci. Şi aici e la fel ca la băutură! Dacă mănănci mult nu e bine! Îşi închipuie că eşti o sărăntoacă ce nu a văzut în viaţa ei atâta mâncare! Dacă nu mănânci or să spună că nu-ţi place. Oricum ai face, tot nu e bine! Nu le scapă nimic. Şi ca şi cum nu ar fi de ajuns, nici măcar nu te lasă să mesteci, ci te asaltează cu întrebări: cu ce te ocupi (ei ştiu, dar vor să afle de la tine), ce cu se ocupă părinţii, dacă ştii să găteşti... şi interogatoriul continuă.

Momentul plecării e nemaipoment! Ajungi să-l aştepţi mai ceva ca pe ziua de salariu. Culmea culmilor tupeului, ascuns sub masca binevoitoare, e atunci când viitoarea soacră îţi dă un pacheţel cu "bunătăţi făcute special pentru tine", pe care să îl iei acasă. Care de fapt este pentru fii-su, că se gândeşte să nu moară de foame.