Nu vorbim de politică, nu vorbim de fotbal (prea se pricepe toată lumea la astea)! Conversăm de dragul conversaţiei, pornind de la subiectele propuse de voi. Aştept scrisorile voastre în fiecare zi, scrisori în care să-mi povestiţi despre ce vreţi voi, apoi discutăm despre subiect şi o să cerem şi câteva păreri. (CELE MAI FRUMUŞELE LE ŞI PREMIEM!)
Fie că sunteţi acel gen de om trist trecut de 30 de ani care nu a reuşit să păcălească vreo femeie să-l ia de soţ sau, mai rău, unul care a reuşit, veţi descoperi că sâmbăta dimineaţa este una din cele mai plicticoase perioade ale anului. Întrucât televiziunile din România au făcut un pact să nu difuzeze absolut nimic interesant sâmbăta dimineaţa (şi în oricare altă perioadă a anului), e clar că singura soluţie ar fi ieşitul din casă. Cum vremea nu-mi permite să zburd pe munţi şi câmpii, eu am descoperit că cea mai bună metodă de relaxare este să merg în magazinele de bricolaj. Cum m-am luat de oamenii de acolo o să vă povestesc odată şi-odată. Deocamdată vorbim despre pasiuni. Un amic şi-a descoperit şi el una: se luptă cu roboţii.
Sincer, eu unul când aud denumirea "robot de bucătărie", îmi imaginez o maşinărie mare de tablă din aia cu şenile în loc de picioare, cleşti pe post de mâni, lămpi PL-500 care-i ies din piept, care vine să mă întrebe cu o voce metalică: "Stăpâne, ţi-ai dori o bere?" "Da, Alfa-5 acum că ai adus asta în discuţie, chiar mi-aş dori o bere. Crezi că ai putea să-mi aduci una din frigider?" În realitate, robotul de bucătărie e un aparat pe care tu trebuie să-l slujeşti. Cel puţin aşa reiese din scrisoarea amicului Florin Boacşă:
"Robotul are nevoie de ceva mai multă grijă decât un nou-născut. Ocupă atât de mult loc în bucătărie încât îi trebuie o mobilă specială, numai a lui, în care să fie ţinut (de fapt, nu înţeleg de ce odată cu robotul nu se vinde şi pătuţul robotului). Această mobilă, în care altminteri aţi putea ţine cam toată vesela din casă, vă va oferi nenumărate satisfacţii. De pildă, când o desfaceţi unul din accesoriile robotului o să vă cadă în cap (dacă e de metal, accesoriile de plastic nu fac niciodată asta, ce rost ar avea?) sau să vi se înfigă în mână (dacă e unul din uimitor de numeroasele accesorii cu lame tăioase). Oricât aţi încerca să le aşezaţi, diferitele braţe şi boluri ale robotului nu vor sta niciodată altminteri decât într-un echilibru precar, producătorii având mare grijă să nu le facă nicio muchie mai teşită pe care să poată sta, fiindcă n-ar fi corect faţă de medicii de la Urgenţe să-i lase fără nimic de făcut toată ziua.
Dacă reuşiţi să extrageţi robotul de bucătărie din pătuţul lui, va trebui mai întâi (adică după ce vă dezinfectaţi rănile şi vă pansaţi) să-l curăţaţi de praf. Deoarece are extrem de multe piese compuse, la rândul lor, din alte piese mai mici, robotul atrage praful ceva de necrezut.
Gata? E cât de cât curat? Dacă nu, e OK. Dacă da, înseamnă că aţi reuşit să curăţaţi şi lamele alea şi o să reveniţi cu lectura ceva mai târziu, după ce chirurgii reuşesc să vă prindă la loc măcar câteva dintre degete. Acum puteţi să începeţi să-l asamblaţi pentru scopul dorit (bănuiesc că l-aţi scos din dulap cu un scop). Aici intervine cartea de instrucţiuni, dacă n-aţi aruncat-o din greşeală când aţi desfăcut robotul prima oară, fiindcă o pătaseţi de sânge. Pe de altă parte, chiar dacă aţi păstrat-o veţi fi destul de uimit cât de redusă e utilitatea ei - în parte fiindcă e doar în sârbă, finlandeză, tagalog şi un vechi dialect germanic care mai are vreo trei vorbitori în viaţă, în parte fiindcă piesele robotului nu arată în realitate absolut deloc ca în carte
Să presupunem totuşi, prin reducere la absurd, că aţi reuşit să montaţi un accesoriu - bolul de stors citrice sau mixerul, de preferat ceva fără lame, dacă experienţele anterioare v-au învăţat cât de cât ceva. Puteţi de acum să vă trageţi sufletul facând un duş sau contemplând apusul (nici nu v-aţi dat seama cât de repede a trecut timpul, aşa-i?). Veţi constata cu oarecare surprindere că, odată scos din bârlogul lui şi montat, robotul de bucătărie este incredibil de uşor şi rapid de folosit. Practic, veţi avea sucul de portocale în pahar cât aţi zice peşte, exact ca în reclame (asta dacă aţi ştiut cum să închideţi bine capacul bolului - dacă nu, veţi avea sucul de portocale pe pereţi şi un ditai scăndălăul că aţi murdărit bucătăria cât aţi zice peşte). Nici maioneza nu va mai fi o problemă, mai ales că jumătate va rămâne pe robot şi o veţi putea linge direct de acolo. Tocatul cărnii? Nimic mai simplu! În plus, veţi avea surpriza plăcută că la sfârşit veţi obţine o cantitate mai mare de carne decât aveaţi iniţial, de vină fiind buclucaşele alea de degeţele (deşi cam e păcat de munca chirurgilor care vi le prinseseră la loc acum câteva ore).
Desigur, după ce v-aţi făcut treaba cu robotul de bucătărie, tot ce vă mai rămâne este să îl spălaţi cu mare grijă - fiindcă dacă rămâne o urmă cât de mică de mâncare pe lame, ruginesc imediat şi nu mai sunt bune de nimic - şi apoi să îl ştergeţi, tot cu grijă, ca să nu rămână nici o picătură de apă (sau sânge, deşi la acest moment nu cred că mai aveţi prea mult în corp) pe părţile metalice."
Uneori cuvintele sunt de prisos iar ironiile inutile. Nu mi-e clar, totuşi, cum speli şi ştergi toate piesele dat fiind că degeţelele sunt demult în compoziţia chiftelelor?
Scrieţi-i lui Dani pe adresa Piatra-Neamţ, str. Calistrat Hogaş, nr. 39 sau pe e-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
| < Anterior | Următor > |
|---|
